Poezie
verbe care aud liniștea
1 min lectură·
Mediu
cu un sunet de dor mi-ai pătruns în auz
eu cu mine cu cel ce nu-s eu s-a străpuns
ne prefacem câmpii colorate cuvinte
soarele toamnei cu nasul roșu ne minte
scoatem căldări cu rouă din alambicul țărânii
iepurii dorm neclipiți bufnițele își cheamă stăpânii
ne rotunjim zăpezi de celule membranelor ninse
bulgării inimii stau în răscruce cu brațe întinse
vor veni ploile ștergând grâului amintiri
berzele se vor duce îmbrăcate în miri
nimeni nu alintă cuiburile goale de pași
norii slabi sunt mâncați de cei grași
va rămâne un urs mare cu sufletul gol
rănilor lui lupii schilavi vor da ceții ocol
plânge secerea în cui scâncește praful de pușcă
dumnezeu la masa materiei dă iadul de dușcă
apoi sparge stelele se face gheață-n urcioare
porumbei mutilați îmi zac răstigniți la picioare
vom mânca precum ciutele primăverii ghiocei
laptele frunții va îmbrăca umbra în glas de femei
vei fi mama mea de somn care de mult m-a uitat
voi fi copiii de vis așa cum n-ai întâmplat
uite păsările au înțeles pășesc orizontul în degete
lumina cade-ntr-o parte fără să pregete
huruie turla poate șoarecii s-au ascuns în biserică
sufletul meu pâlpâie ca o candelă himerică
045856
0

Imi place.
toate cele bune
diana