Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

hymenoptera

1 min lectură·
Mediu
e desuet să scrii despre teme
e desuet să bei țuică dimineața așa ca Moromete sau Stelaru
și să încerci să îți amintești cui ești dator și pentru cât timp
iar voi nu observați nimic
de exemplu
zebrele sunt desenate pe trotuare
vitrinele au toate un manechin în plus când vă priviți în ele
iar scările de la metrou sunt pentru oamenii slabi
de inimă
pe mulți îi lasă
mulți trec printre (ne)însuflețite numai cu picioarele
trecutul e numai un cui în talpă
stâlcindu-ți mersul pe linia continuă a istoriei mereu scrisă de alții
de aceea refuz înțelepciunea refuz luciditatea sau sfințenia
sunt viu pentru că pot să mă revolt și nu-mi e teamă
de morala voastră prespălată și nici măcar
de legile pe care le încalc
pășesc peste murinde frunze nu se plâng
de trupul meu de lut cu sufletul de fum
miroase-a plastic ars și aud cum
în jurul meu furnicile se strâng
îmi vor căra fărâmele-n spinare
mirându-se că nu am fost bolnav
deodată cerul va părea mai cav
și vor simți întâia remușcare
aplecați-vă târâți-vă și priviți
ochii inexpresivi ai furnicilor
053.872
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
185
Citire
1 min
Versuri
27
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “hymenoptera.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13899447/hymenoptera

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
E un efect foarte ciudat aici. Prima parte a textului in versuri albe, apoi rima, apoi revii la versul alb. Si totusi, o muzicalitate ca un musuroi trosnind. Prima parte imi pare desprinsa din alta viata, in sensul ca ar fi fost un text de sine statator.
0
@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
: da, nu ramai indiferent citind aceste versuri. si am si eu aceeasi senzatie ca emilian, si anume ca prima parte este un poem in sine. si unul de efect chiar.
imaginile sunt construite aici foarte bine si dau senzatia ca vin ritmic ca niste valuri din larg.
0
ce stare tristă și de piersică mi-a produs. Plăcut, plăcut, plăcut...mai ales că sunteți un creier viu!
0
@alexandru-mogaAMalexandru moga
mie, personal, imaginea de la sfârșitul poemului
îmi inspiră prin contrast - schimbările de destin ale umanului.
apoi, obsesia remușcărilor este legată indisolubil de ipostaza \"animală\"
a construcției poemului.

singura certitudine palpabilă este timpul însuși.
timpul cu t mare, evident.

întreaga construcție a poemei conține cu detașare
rătăcirile autorului în căutarea \"timpului pierdut\"
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
Emilian: din partea mea, metehne vechi; pentru exemplificare, încearcă http://www.poezie.ro/index.php/personals/71182/Cel_ce_ridica_poezia_de_poezie_va_pieri (și mai sunt, dar nu mai caut); desigur, ai dreptate asupra structurării; dar, după cum spuneam la un alt text, zilele mele sunt lipsite de coerență; nu am găsit altă justificare stilistică (glumesc); mulțumesc pentru prezență.

da, și timpul, Ștefan, și timpul e o formă de undă; sau poate că nici nu există; totul există pentru că suntem mici; ce înseamnă sus/înainte sau jos/înapoi la scară universală? mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

cu alte cuvinte, Silviu, creieresc, deci exist; infailibil (și carteziană) raționament; mulțumesc pentru presupoziție.

știu și eu, Alexandru, poți pierde ce n-ai avut? ne jucăm, ne jucăm, literaturizăm; \"teme, motive, mituri\"...; mulțumesc pentru aplecarea întru text.



încă o dată, mulțumesc tuturor pentru lectură și pentru semnul despre.
0