Poezie
patetice lumânări
1 min lectură·
Mediu
sprijină-ți palma peste umărul meu să simt
că ne ridicăm amândoi din genunchi mai bătrâni
cum nodurile tale-mi aprind
scorburile zilei de luni
inutili ca două vase de lut pe-un perete
vom privi ploaia cum sare pe uliță într-un picior
mâini nu mai sunt să învârtă cercurile
anii mi-au spus c-am să mor
din ochi o apă ne seacă
are gust acrișor de lămâie
moi fluturi ne saltă alene
din drumul înfipt în călcâie
așa vom porni pe alt drum
doi Gemeni cumpănind în Balanță
în iernile lungi purta-vom
sufletul trist ca o hanță
și Mama ne strigă pe rând:
nu-i nimeni uitat pe pământ!
ceara nu-i ceară – sângeră
Moartea cu craniu de îngeră
deocamdată mi-e dor să mă zvânt
haihuiului i-am promis rugăciuni
am ouă de paseri în piept vâră-ți mâna
în scorburile zilei de luni
0104.673
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “patetice lumânări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13896431/patetice-lumanariComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
am ouă de paseri în piept vârăți mâna
în scorburile zilei de luni
\"
asa magice versurile, m-am transpus strict in imagine, fara sa ma gandesc la sens, si toata copilaria a revenit cu bucuria de a elibera pasari.
le intrebam: cine sunt eu? apoi le dadeam drumul...sa ajungeti unde nu ajung eu, unde trebuia sa ajung.
în scorburile zilei de luni
\"
asa magice versurile, m-am transpus strict in imagine, fara sa ma gandesc la sens, si toata copilaria a revenit cu bucuria de a elibera pasari.
le intrebam: cine sunt eu? apoi le dadeam drumul...sa ajungeti unde nu ajung eu, unde trebuia sa ajung.
0
Un poem plăcut, ca toate celelalte;
Îl citești cu drag, îl recitești
simțindu-te învâluit
de aurora boreală a unei poezii curate.
Îl citești cu drag, îl recitești
simțindu-te învâluit
de aurora boreală a unei poezii curate.
0
vă citesc cu multă plăcere , domnule Vasile Munteanu, chiar dacă o arăt destul de rar. Îmi permit să vă atrag atenția asupra versului \" are gust acrișor de lămîie \"
poate crea un discomfort.
stimă,
george
poate crea un discomfort.
stimă,
george
0
mulțumesc tuturor pentru lectură și pentru semnul despre.
D-ră/D-nă Claudia: o dovadă în plus că funcția poeziei este deopotrivă estetică și taumaturgică; dacă-mi permiteți o parafrază, nu credeam să-nvăț a tămădui vreodată.
D-le Grădinaru: aceasta este dispoziția noastră de azi, un azi ce-i drept cam diluvian.
D-le Ioniță: mulțumesc pentru atenție; cât despre versul cu pricina: nu-i identific disconfortul (presupun că vă referiți la posibilul pleonasm logic; dacă lămâia ar fi fost singurul \"acru\" al existenței, ați fi avut dreptate; deoarece sunt atâtea alte acre/acrituri pe lume - ex: măcrișul, borșul sau... soacra - consider că explicația e necesară, cu atât mai mult cu cât \"motivul lămâii\" nu este folosit aleatoriu.
D-ră/D-nă Claudia: o dovadă în plus că funcția poeziei este deopotrivă estetică și taumaturgică; dacă-mi permiteți o parafrază, nu credeam să-nvăț a tămădui vreodată.
D-le Grădinaru: aceasta este dispoziția noastră de azi, un azi ce-i drept cam diluvian.
D-le Ioniță: mulțumesc pentru atenție; cât despre versul cu pricina: nu-i identific disconfortul (presupun că vă referiți la posibilul pleonasm logic; dacă lămâia ar fi fost singurul \"acru\" al existenței, ați fi avut dreptate; deoarece sunt atâtea alte acre/acrituri pe lume - ex: măcrișul, borșul sau... soacra - consider că explicația e necesară, cu atât mai mult cu cât \"motivul lămâii\" nu este folosit aleatoriu.
0
mereu o persoană agreabilă...
același,
george
același,
george
0
prefer george acelui dlui Ioniță
numai de bine,
george
numai de bine,
george
0
iar eu prefer: tovarasa.
multumesc o simpla oaie
multumesc o simpla oaie
0
spijină-ți palma peste umărul meu să simt
că ne ridicăm amândoi din genunchi mai bătrâni
trebuie sa remarc frumusetea acestor versuri, cu o mare incarcatura emotionala, credinta, inaltare, ajutor, aspiratie, depasirea conditiei umane prin crez, prin rugaciune (vezi genunchii).
In place in mod deosebit versul liber, pare mai aerisit, are o eleganta aparte cand e lipsit de factorul intentie. Desigur, o chestiune de gusturi.
că ne ridicăm amândoi din genunchi mai bătrâni
trebuie sa remarc frumusetea acestor versuri, cu o mare incarcatura emotionala, credinta, inaltare, ajutor, aspiratie, depasirea conditiei umane prin crez, prin rugaciune (vezi genunchii).
In place in mod deosebit versul liber, pare mai aerisit, are o eleganta aparte cand e lipsit de factorul intentie. Desigur, o chestiune de gusturi.
0
George Ioniță: dv v-ați adresat cu \"domnule Vasile Munteanu\".
Iakab Cornelia Claudia: nu sunt Becali, nu îmi permit oaie (în întregul ei, desigur) decât de Paști; altminteri, \"tovarășă\" mi se pare echivalentul unei ciosvârte (a patra parte) dintr-o doamnă/domnișoară; vorba Poetului (altul): \"stimată doamnă-domnișoară\".
Ionuț Caragea redivivus: \"puțin îmi pasă ce și despre ce ai tu opinii\" (reiau și această parte: \"sper să nu fiu nevoit să reiterez motivele\")
Iakab Cornelia Claudia: nu sunt Becali, nu îmi permit oaie (în întregul ei, desigur) decât de Paști; altminteri, \"tovarășă\" mi se pare echivalentul unei ciosvârte (a patra parte) dintr-o doamnă/domnișoară; vorba Poetului (altul): \"stimată doamnă-domnișoară\".
Ionuț Caragea redivivus: \"puțin îmi pasă ce și despre ce ai tu opinii\" (reiau și această parte: \"sper să nu fiu nevoit să reiterez motivele\")
0

apoi citesc, la primele versuri tresar:
\"spijină-ți palma peste umărul meu să simt
că ne ridicăm amândoi din genunchi mai bătrâni
cum nodurile tale-mi aprind
scorburile zilei de luni\"