patetice lumânări

ce ciudat. mi-am zis: a publicat muntenu. mereu simt un sprijin sufletesc in versurile sale. cu mine si el imi iese dialogul de care am nevoie.

apoi citesc, la primele versuri tresar:

\"spijină-ți palma peste umărul meu să simt
că ne ridicăm amândoi din genunchi mai bătrâni
cum nodurile tale-mi aprind
scorburile zilei de luni\"

am ouă de paseri în piept vârăți mâna
în scorburile zilei de luni
\"

asa magice versurile, m-am transpus strict in imagine, fara sa ma gandesc la sens, si toata copilaria a revenit cu bucuria de a elibera pasari.
le intrebam: cine sunt eu? apoi le dadeam drumul...sa ajungeti unde nu ajung eu, unde trebuia sa ajung.

Un poem plăcut, ca toate celelalte;
Îl citești cu drag, îl recitești
simțindu-te învâluit
de aurora boreală a unei poezii curate.

vă citesc cu multă plăcere , domnule Vasile Munteanu, chiar dacă o arăt destul de rar. Îmi permit să vă atrag atenția asupra versului \" are gust acrișor de lămîie \"
poate crea un discomfort.

stimă,
george

mulțumesc tuturor pentru lectură și pentru semnul despre.

D-ră/D-nă Claudia: o dovadă în plus că funcția poeziei este deopotrivă estetică și taumaturgică; dacă-mi permiteți o parafrază, nu credeam să-nvăț a tămădui vreodată.

D-le Grădinaru: aceasta este dispoziția noastră de azi, un azi ce-i drept cam diluvian.

D-le Ioniță: mulțumesc pentru atenție; cât despre versul cu pricina: nu-i identific disconfortul (presupun că vă referiți la posibilul pleonasm logic; dacă lămâia ar fi fost singurul \"acru\" al existenței, ați fi avut dreptate; deoarece sunt atâtea alte acre/acrituri pe lume - ex: măcrișul, borșul sau... soacra - consider că explicația e necesară, cu atât mai mult cu cât \"motivul lămâii\" nu este folosit aleatoriu.

mereu o persoană agreabilă...

același,
george

prefer george acelui dlui Ioniță

numai de bine,
george

iar eu prefer: tovarasa.
multumesc o simpla oaie

spijină-ți palma peste umărul meu să simt
că ne ridicăm amândoi din genunchi mai bătrâni

trebuie sa remarc frumusetea acestor versuri, cu o mare incarcatura emotionala, credinta, inaltare, ajutor, aspiratie, depasirea conditiei umane prin crez, prin rugaciune (vezi genunchii).

In place in mod deosebit versul liber, pare mai aerisit, are o eleganta aparte cand e lipsit de factorul intentie. Desigur, o chestiune de gusturi.

George Ioniță: dv v-ați adresat cu \"domnule Vasile Munteanu\".

Iakab Cornelia Claudia: nu sunt Becali, nu îmi permit oaie (în întregul ei, desigur) decât de Paști; altminteri, \"tovarășă\" mi se pare echivalentul unei ciosvârte (a patra parte) dintr-o doamnă/domnișoară; vorba Poetului (altul): \"stimată doamnă-domnișoară\".

Ionuț Caragea redivivus: \"puțin îmi pasă ce și despre ce ai tu opinii\" (reiau și această parte: \"sper să nu fiu nevoit să reiterez motivele\")