Firul vieții

Când se termină o poveste frumoasă
crezi că toate vor fi la fel.
Tot ce trebuie să faci este doar să le cauți.
Și când le găsesti depinde de fiecare cât de tare va fi dezamăgit.
Pentru că dezămagit ești întotdeauna.
Iar povești care să țina pentru totdeauna nu există.
Poveștile se termină.
Firul narativ este întrerupt brusc.
Uneori cu o lacrimă, alteori cu un cuvânt.
Alteori cu un gest sau chiar cu un gând.
Ceea ce este sigur este că un fir narativ înodat
nu va mai fi niciodată rezistent.
Acrobații nu merg pe fire înodate.
Pentru a-ți încredința siguranța, viața, inima
trebuie sa fii foarte sigur de firul pe care mergi.
Și chiar dacă nu ții întotdeauna sa fie gros și stabil,
te rogi ca măcar sa reziste.
Însă este degradat de timp, de ploi,
de influențe mentale si fizice
pe care oricât ai încerca sa le ții la distanță nu reușești.
Uneori iți dai singur foc firului de care esti agățat.
Alteori acel fir îți înconjoara gâtul și te sugrumă.
Iar câteodata ți-l înfășori singur.

Unii folosesc acest fir pentru a-și face o pătură,
să le țina de cald.
Alții trag de el în speranța că la celalalt capăt
vor găsi o găleata cu monezi de aur.
Unii îl vopsesc, atârna fundițe de el.
Acest lucru îngreunează numai și slabește firul.
Unii posedă fire elastice.
Ajung la pământ deși se află tot pe fir
și pășesc cu încredere, au stabilitate.
Alții încearcă să-și multiplice firele
însă nu fac decât să-și creeze o pânză de păianjen
în care sunt prinși și devorați de propria lor conștiință.
Evadarea nu este o soluție.
Timpul nu este un impediment.
Atâta timp cât știi că firul este al tău
orice s-ar întampla
tu trebuie sa mergi pe el
până la capăt și o vei face;
indiferent cum, indiferent cât timp.
Nu te uita în zare.
Firul tău este mai lung sau mai scurt decât al altora.
Uită-te doar acolo pe unde calci.
Pentru ca exista uneori si căcați pe acel fir.