Poezie
fără titlu
1 min lectură·
Mediu
controlorul de suflete întristate
îmi gâlgâie de la obraz
treisferturile cuvintelor de dojană
să-mi cos la inimă cocarda proaspeților
să mă predau discursului perdant
nivelat cu citate despre folosul găurii multiplicate
în sitele de unică folosință ale ninsorilor siberiene
numai că eu prefer ceața londoneză
unde târziul macină lacrimi albe în scoicile palmelor
nu mă întreabă nimeni
de ce mă lovesc de ziduri ca mingea
și ricoșez în brațele nopții
am compostat acest ponosit bilet
într-un tramvai luat de la capăt
dar sunt prins de guler ca halba și răsturnat
în timp ce orașul înoată pe spate-n gunoaie
și ronțăie biscuiții de țiglă ai acoperișelor
ușile se închid și deschid în ritm de manele
pentru oameni goi care vor ajunge vedete
pentru copii bătrâni care
îngenunchează pe podeaua slinoasă ca într-o biserică
își rostesc rugămințile expresiv
se ridică și coboară la prima
precum atenienii din calul troian
pentru mine viața este o uniformă
043603
0
LA