Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Nisipul și sarea

2 min lectură·
Mediu
Iubirea a scris cu tăișul buzelor pe obraz:
Semn al ninsorii, să umbli tăcut ca o lumânare aprinsă
Peste pecețile durerilor muribunde,
Cu inima expusă vederii, tinichea găurită cu prețul țintuit pe sfârc
Și banii pentru firimituri în cutele de pe frunte-
Iar trupul să ți se întindă pe străzi
Ca o sfoară desfăcută din țeastă de pensionar
Căzut pe asfalt cu sacoșa în dinți.
Nimic nu poate să te aplece mai mult decât trecerea pe sub orizont,
Renunțarea la buzunarele ca niște testicule de cârpă.
Trebuie să înveți a zbura fluturând urechile
Cu energia înjurăturilor strămoșești,
Cu mănuși fine din piele de sticlă de lampă
Să tragi prin colbul amintirilor trena
Unui cearșaf cotropitor peste zidul erorilor
Ca pe un ecran alb în care să se scufunde realitatea;
Să acoperi treptat chipurile sentimentelor.
Să dizloci un fel de cărămizi vegetale din îndoieli și refuzuri,
Sedimentele care lunecă pe patine din oasele tâmplelor.
Și atunci cu puterile sfâșiate să chemi sângele în plete,
Mirosind pământul prin sonde să te înalți ca o flacără
Ori să te rostogolești ca un bulgăre de zăpadă,
Să te impregnezi cu toate încercările de a prinde lumina în colțul buzelor-
Cu mucurile de țigări, bețele arse de chibrit
Până devii un muzeu ambulant al frigului
În care se retrag oamenii străzii să sufle în pumni
Iar mașinile adepeului împrăștie nisipul și sarea
Care transformă viața într-o mocirlă, ehei!
Viața nu începe cu tine dar se încheie cu tine la pantofi.
066.113
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
245
Citire
2 min
Versuri
29
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Mihalache. “Nisipul și sarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/1771974/nisipul-si-sarea

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
să umbli tăcut ca o lumânare aprinsă

banii pentru firimituri în cutele de pe frunte

Nimic nu poate să te aplece mai mult decât trecerea pe sub orizont

Cu mănuși fine din piele de sticlă de lampă

m-am oprit deocamdata aici. aveti niste exprimari surprinzatoare, cel putin aceasta ma duce in atmosfera unui intuneric luminat de lampa, totul pare sepia in jur si singura caldura vine doar de la sticla lampii la care iti incalzesti palmele inghetate, asta in tim ce probabil, ca artist, sarac, incerci sa asterni pagini.

este o imagine cat se poate de romantica, dostoievskiana, dar o vad si a la hesse sau goethe, a conditiei mizere a creatorului. mi se pare ca asta incercati si prin titlu, tot nisipul strepezindu-ti dintii, sau tocindu-ti carnea in pantofi, pentru sarea din opera, sarea vindecatoare pe rana sufletului.

ma fascineaza uneori intortocherile dumneavoastra de limbaj, eu sper ca steaua aceasta sa lumineze macar la fel de puternic ca lumina din lampa creatoare a dumneavoastra.

de altfel, acesta pare genul de tecst care s-ar cuveni recomandat.
0
@vasile-mihalacheVMVasile Mihalache
Mulțumesc pentru citirea, aprecierea și recomandarea poemului. Am o zi bună!
0
@felix-nicolauFNfelix nicolau
spre foarte final mi-a placut - formulari noi
0
@marcos-deleiMDMarcos Delei
un sul în desfășurare al unei zile încet-mișcătoare...
0
@petrut-parvescuPPPetruț Pârvescu
Vasile,
am citit cu placere poemul. remarc, in mod deosebit, finalul...

Ori să te rostogolești ca un bulgăre de zăpadă,
Să te impregnezi cu toate încercările de a prinde lumina în colțul buzelor-
Cu mucurile de țigări, bețele arse de chibrit
Până devii un muzeu ambulant al frigului
În care se retrag oamenii străzii să sufle în pumni
Iar mașinile adepeului împrăștie nisipul și sarea
Care transformă viața într-o mocirlă, ehei!
Viața nu începe cu tine dar se încheie cu tine la pantofi.

cu prietenie,
0
@magda-aiacoboaeMAmagda aiacoboae
\"Viața nu începe cu tine dar se încheie cu tine la pantofi.\"
profunda am recit poezia de vreo 3 ori! iar ultimul vers e chiar un rezumat.
0