Poezie

În inima nopții

1 min lectură·4 noiembrie 2007

Mediu

Mă plimb pe alei pietruite în inima nopții,

Împuns cu lănci de lumină din felinarele oarbe.

Plouă ca dintr-o solniță deasă.

Ajung lângă jucătorii de remy adunați la o masă de piatră.

Se încălzesc la flacăra chibritului.

Emblematic, îmi ițesc creștetul dintre chibiți, fără noimă.

Cel care așează pietrele construiește precar-

Primește și dă mai departe numere colorate,

Își găsesc mai târziu locul într-o suită sau \"bețe\".

Pe o bancă, acoperit de folie, doarme umbra tridimensională,

Dedesubt, se aerisesc încălțările.

Gândurile se împrăștie pe covorul de frunze galbene-pai-

Semințe care nu vor rodi.

Oamenii singuri nu apucă să secere.

001.653

Vasile Mihalache. “În inima nopții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/1752036/in-inima-noptii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.