Poezie
Bate vântul cu lame
1 min lectură·
Mediu
Bate vântul cu lame și despică ninsoarea.
Văd un om la fereastră, perdea de carne însângerată.
Nu face vreun semn și dispare- e o rudă uitată.
Lasă unui prieten grijile nopții!
Gândurile lui se îndepărtează cu sigiliul zilei în pumni.
Simt o durere în umăr și mă întorc ca o prelată
Peste adăposturi închipuite și calde,
Numai să merit privirea câinelui de sub automobil,
Umbră care nu mai înfricoșează pe nimeni.
Fără o coajă de pâine,îi ofer un simbol, nu mă recunoaște.
Aceleași lucruri devin mai scumpe cu timpul;
Plute de aur la vremea potopului.
023.159
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Mihalache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Mihalache. “Bate vântul cu lame.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/1749784/bate-vantul-cu-lameComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LALALeonard Ancuta✓mi-au placut doua lucruri aici, privirea cainelui de sub automobil si arcele care se ingreuneaza cu timpul... valoarea lor inestimabila devenita nefolositoare.
0
CTsincer si mie mi-a placut aproape in intregime, as fi dat stea chiar. singura mea obiectie e ruda uitata prietenul si coaja de paine care aduc un patetism de care textul nu are nevoie. adica este tristete, este un fel de singuratate prelungita dar nu cred ca de acele 3 elemente e nevoie sau altceva, ceva care sa epateze mai putin.
mi-a placut foarte dar foarte mult primul vers, si ultimul vers. cred ca ar merge chiar facut un poem mult mai scurt decat cel de fata, dar astea mie mi-au placut cel mai mult.
mi-a placut foarte dar foarte mult primul vers, si ultimul vers. cred ca ar merge chiar facut un poem mult mai scurt decat cel de fata, dar astea mie mi-au placut cel mai mult.
0