Poezie
Cu lumina aprinsă
1 min lectură·
Mediu
Prietene din copilărie, iată singurătatea:
Absența te face umil ca o cătușă deschisă.
Ancoră de carne în pământul intraductibil,
Aștepți veștile, gata mereu de plecare.
4 copii de la 2 neveste, liberi să nu te cunoască!
Pe care dintre ele ai iubit-o mai mult ?
Îți privești buricele degetelor spetite
De pietrele din colțul ochilor.
Printre cariile gardului pătrund copiii vecinului-
Îți închid respirările în oglindă
Și dau telefon la salvare.
Deschizi plicul și cade o dimineață scorojită.
Coperțile geamantanului memorează călătorii nefăcute.
Reziști în fotoliu ca o etichetă
Pe care scrie \"garantat o singură viață\".
Adaogi cu un vârf de cuțit aerul tare
În supa acestei duminici.
Dispărut în aburi până la nasturele de la guler,
Dizolvat într-o distinsă mediocritate,
Cu ușile vraiște, arunci cheile casei.
Adormi cu lumina aprinsă.
Câinele surd își declină îndatoririle.
Un hoț te va salva din ghearele nopții.
063.988
0
Merită un poem...