Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Flaut

1 min lectură·
Mediu
Mână înfiptă în inimă ca într-o mănușă,
Sinceritatea boxează cu viața.
Faptele sunt asemenea cântecelor unui copil
La dungile pijamalei,
Ca la niște corzi de chitară.
Din brațele lui am deprins îmbrățișarea,
Blândețea de a ocoli oamenii ca pe feliile de pâine cu unt.
\"Cei mai mulți erau desculți, cei puțini erau străini\".
Adus din jungla aburilor casnici,
Trei cai sub mine au pierit
Și nu i-am îndeplinit porunca-
Să eliberez sângele,
Să cânte moartea la flaut.
Cu buzele vinete, dau binețe unui cearșaf.
Săltat de furci în căruța molimei,
Strivesc sub călcâi o țigară.
Duhoarea câmpului de după luptă
Umflă stârvurile cu lumină ca pe niște becuri.
Aproapele se îndepărtează cu pietre în buzunar.
Traversează strada cu umbra în față.
064.180
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
121
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Mihalache. “Flaut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/1738090/flaut

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@adela-settiASAdela Setti
un text despre sine versus ceilalți. despre alienare și încercarea de întoarcere spre lucrurile mici abia intuite ale copilăriei, prețioase sufletului. o includere într-un context dinamic, dar rece, spre sfârșit: \"Duhoarea câmpului de după luptă
Umflă stârvurile cu lumină ca pe niște becuri.
Aproapele se îndepărtează cu pietre în buzunar.
Traversează strada cu umbra în față.\"

textul acesta este mai mult decât un poem de stare, e o radiografie socială consemnată pe fragmente esențiale, cu ajutorul unor imagini puternice care se susțin atât separat, cât și în ansamblu.

bun.

Adela
0
@vasile-mihalacheVMVasile Mihalache
Adela, datorită ție, încep săptămâna cu o bucurie puternică. Într-adevăr răceala dinspre final era un motiv de îndepărtare a cititorului grăbit.Mulțumesc pentru aprecieri și înstelare.
0
@adi-gavAGAdi Gav
mi/a plăcut(în sensul profund al cuvântului)
-e un fel de colaj rupt din realitate, vopsit cu acuarelă de metaforă, încleiat pe un perete lăuntric cu adeziv de durere, scanat de o bătaie a inimii, imprimat și adus către noi prin agonie
0
@cornel-ghicaCGCornel Ghica
mi-o placut cum se \"aude\" flautul (tau) poetic. e un cantec din care \"am deprins îmbrățișarea, / Blândețea de a ocoli oamenii ca pe feliile de pâine cu unt\".
de (cele mai) multe ori ramanem inchisi in singuratatea unui flaut divin, ca niste cuvinte deschise la gura sa cante intr-o simpla trecere. vedem (in ne-putinta) cum \"Aproapele se îndepărtează cu pietre în buzunar. / Traversează strada cu umbra în față\".
fain.

cu stima, Cornel Stefan Ghica
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
Vasile, recreezi aici un univers usor naiv ca o camera de copil in care nu intri decat pentru a recolecta amintiri frumoase, insa dintr-odata atmosfera devine grava si moartea intervine plenara, e acea moarte judecator de principii nu e moartea care a curmat viata cuiva drag ci e cea care ne-a pedepsit prin lipsa, cea care ne priveaya de fericire. adanc vasile, si la obiect...
0
@vasile-mihalacheVMVasile Mihalache
Sunt într-adevăr unele puncte de suspensie care dislocă mesajul poemului și îl compartimentează.Vă mulțumesc pentru vorbele bune.
0