Poezie
Ora de scriere
1 min lectură·
Mediu
picături insignifiante de lună
se aștern peste pagini
imaculate
pajiști gemând în somn
învelindu-se în coperțile dealurilor
azur întunecat de contraste ilizibile
litere de rouă plânse de vânt
nori incoerenți sărută degetele nopții
pătate cu vise
stelele au absolvit
clasa întâi
silabisind abc-ul tăcerii
printre secunde
de unică folosință
caligrafia nesigură a razelor
plantează pe poteci trasate sinuos
printre gânduri de stâncă
semne altoite cu umbră
temă pentru acasă
numărând din doi în doi
mugurii de ceață
adierea târzie
de pe catedra înaltă
încununează cu delicatețe
fruntea întunericului
promisiunea vacanței
umple orizonturile
cu zâmbete calde de zori
033915
0

de pe catedra înaltă
încununează cu delicatețe
fruntea întunericului
promisiunea vacanței
umple orizonturile
cu zâmbete calde de zori
De aici voi începe comentariul meu, de ce? nu mă intrebați…de la înălțimea catedrei, unde se încununează zorii cu promisiunile unei vacanțe bine meritate scăldate în zâbetele soarelui venite de la orizont.
picături insignifiante de lună
se aștern peste pagini
imaculate
pajiști gemând în somn
învelindu-se în coperțile dealurilor
azur întunecat de contraste ilizibile
litere de rouă plânse de vânt
Albul paginilor primesc conturul dealurilor cu contraste ilizibile, iar pajiștile somnului decupează imagini cu picături de lună, desenate cu plânsul vântului inscripționând literele cu roua dimineții.
nori incoerenți sărută degetele nopții
pătate cu vise
stelele au absolvit
clasa întâi
silabisind abc-ul tăcerii
printre secunde
de unică folosință
Stelele au învățat abec-ul printre secundele norilor, pătează cu vise degetele într-un sărut al nopții așteptând cu nerăbdare ultima zi de școală…
caligrafia nesigură a razelor
plantează pe poteci trasate sinuos
printre gânduri de stâncă
semne altoite cu umbră
temă pentru acasă
numărând din doi în doi
mugurii de ceață
Mi-ai adus aminte de primii pași în ale scrisului, atunci când încercam din răsputeri, cu degete stângace să conturez într-o caligrafie perfectă semene… Uneori drumul era sinuos, alteori sărutul degetelor îmbrățișând tocul, lăsa din preaplinul său lacrimi albastre ( purceluși ) cu diverse forme, umbrind razele și trasând poteci pentru o călătorie necunoscută… Foi rupte din doi în doi…muguri ale unui suflet conturând copilăria în frumusețea ei magică…