Nu zi niciodată \"nu se poate\", ci începe cu \"să vedem\"
Nicolae Iorga
Îndemn
Libertatea acordată omului în ziua de azi se reflectă într-un mod negativ în stilul de
Într-o zi de primăvara
M-am prefăcut într-o floare,
Pe care tu egoist ai luat-o,
Și necrezând că mă doare,
Cu râsete ai strivit-o...
Într-o zi de vară
M-am prefăcut în fulg de zăpadă,
Pentru
Cuvintele sunt nisipuri
Ce-n oceanele deziluziei se mistuie,
Prefăcându-se-n nimicuri...
Lungi tăceri îmi tâlcuie,
Zâmbetele triste ce le primesc,
Tulburi și bizare,
Neștiutoare
De
E ceva tainic în aste clipe,
Căci necunoscutul mă pătrunde;
Neliniștea și teama stau să se-nfiripe
Când misterul se revarsă în magice unde.
Lumina apune, ziua se scurge malefic
Spre un răsărit
Vânturile vor bate fără încetare,
Și mă vor lua de lângă voi,
Ochi vor plânge cu-nduioșare,
Dar nimic nu mă va mai aduce înapoi.
Oceanele vor cere să fie săturate,
De râuri neîncetate și de
Mă consider un defunct
Ce-a simțit amărăciunea durerii.
Tu mi-atârni de gât \"?\",
Eu, mai degrabă, aș pune \".\".
\"Eu\" e asemeni unei țigări fumate
Până la filtru și aruncată,
Călcată de
Dacă aș fi puțin mai trist
Cu siguranță aș muri
De-atata tristețe.
Dacă nu aș mai fi trist
Cu siguranță aș muri
De lipsa tristeții.
Dacă aș fi trist ca-ntotdeuna
Aș trăi numai EU,
eu
Înainte stăteam la o casă,
De pe str. Vieții, nr 13.
Era micuță, fără geamuri sau etaj,
Iar acoperișul era slab
Într-o zi m-am mutat
În cealaltă parte a orașului -
Chiar drumul a fost
La adăpostul nopții,
Ei se-ntâlnesc,
La locul iubirii lor.
Se așteaptă,
Se găsesc
Se privesc,
Și se sărută.
\"mă iubești, nu-i așa,
spune-mi, așa e, nu?\"
Se mai privesc o dată și iar se
E toamnă afară
E toamnă și-n sufletul meu;
Se veștejesc frunzele
Așa cum mă veștejesc și eu.
E așa de frig incât
Păsările își părăsesc al lor sălaj,
Așa cum viața pe mine ma
Mi te-amintesc
Și îmi dau seama cât te mult m-ai schimbat.
Nu, sigur nu greșesc.
Câte trăiri noi asupra-mi nu se mai abat.
a fost demult...
Azi nu mai vreau s-aud de atâtea lucruri
Ce ieri
Va veni timpul când nu mă vei mai zări,
Când mă vei căuta și nu mă vei mai găsi,
Când vei vrea să fiu aici și nu voi mai fi...
Atunci voi fi gustat apusul.
Va veni timpul când, poate, mă vei
Asemeni unui eretic, ma pierd acum in a vietii farsa,
Calauzit de o lumina stinsa, o icoana acum stearsa.
Imi erai dumnezeul meu, divinitatea mea...
O raza asa de frumoasa, ce nu o mai pot
VL