O zi, un an, o veșnicie
Într-o zi de primăvara M-am prefăcut într-o floare, Pe care tu egoist ai luat-o, Și necrezând că mă doare, Cu râsete ai strivit-o... Într-o zi de vară M-am prefăcut în fulg de zăpadă, Pentru
Cugetări sfârșite
Cuvintele sunt nisipuri Ce-n oceanele deziluziei se mistuie, Prefăcându-se-n nimicuri... Lungi tăceri îmi tâlcuie, Zâmbetele triste ce le primesc, Tulburi și bizare, Neștiutoare De
Damnațiune
E ceva tainic în aste clipe, Căci necunoscutul mă pătrunde; Neliniștea și teama stau să se-nfiripe Când misterul se revarsă în magice unde. Lumina apune, ziua se scurge malefic Spre un răsărit
Amintiri ale viitorului
Vânturile vor bate fără încetare, Și mă vor lua de lângă voi, Ochi vor plânge cu-nduioșare, Dar nimic nu mă va mai aduce înapoi. Oceanele vor cere să fie săturate, De râuri neîncetate și de
O țigară ieftină
Mă consider un defunct Ce-a simțit amărăciunea durerii. Tu mi-atârni de gât \"?\", Eu, mai degrabă, aș pune \".\". \"Eu\" e asemeni unei țigări fumate Până la filtru și aruncată, Călcată de
Fazele tristeții
Dacă aș fi puțin mai trist Cu siguranță aș muri De-atata tristețe. Dacă nu aș mai fi trist Cu siguranță aș muri De lipsa tristeții. Dacă aș fi trist ca-ntotdeuna Aș trăi numai EU, eu
Locatar
Înainte stăteam la o casă, De pe str. Vieții, nr 13. Era micuță, fără geamuri sau etaj, Iar acoperișul era slab Într-o zi m-am mutat În cealaltă parte a orașului - Chiar drumul a fost
Ceva ce nu se poate ințelege
La adăpostul nopții, Ei se-ntâlnesc, La locul iubirii lor. Se așteaptă, Se găsesc Se privesc, Și se sărută. \"mă iubești, nu-i așa, spune-mi, așa e, nu?\" Se mai privesc o dată și iar se
Așa de târziu
E toamnă afară E toamnă și-n sufletul meu; Se veștejesc frunzele Așa cum mă veștejesc și eu. E așa de frig incât Păsările își părăsesc al lor sălaj, Așa cum viața pe mine ma
Metamorfoză
Mi te-amintesc Și îmi dau seama cât te mult m-ai schimbat. Nu, sigur nu greșesc. Câte trăiri noi asupra-mi nu se mai abat. a fost demult... Azi nu mai vreau s-aud de atâtea lucruri Ce ieri
Și timpul vine...
Va veni timpul când nu mă vei mai zări, Când mă vei căuta și nu mă vei mai găsi, Când vei vrea să fiu aici și nu voi mai fi... Atunci voi fi gustat apusul. Va veni timpul când, poate, mă vei
Credinta in Tine
Asemeni unui eretic, ma pierd acum in a vietii farsa, Calauzit de o lumina stinsa, o icoana acum stearsa. Imi erai dumnezeul meu, divinitatea mea... O raza asa de frumoasa, ce nu o mai pot
