Poezie
Amintiri ale viitorului
Unica mea transcedență
1 min lectură·
Mediu
Vânturile vor bate fără încetare,
Și mă vor lua de lângă voi,
Ochi vor plânge cu-nduioșare,
Dar nimic nu mă va mai aduce înapoi.
Oceanele vor cere să fie săturate,
De râuri neîncetate și de ploi,
Iar tu vei fi ajunsă de singurătate,
Dar nimic nu mă va mai aduce înapoi.
Pământurile vor fi așa de pline,
De cenușa, de oase și de noroi,
Și poate te vei mai gândi la mine
Dar nimic nu mă va mai aduce înapoi.
Stelele sfânt păstrat-au scris,
Că vor veni începuturile de apoi,
Când morții moartea își vor fi învins.
Dar nimic nu mă va mai aduce înapoi.
Căci eu voi fi așa de nemort, dar așa de neviu.
002.293
0