Poezie
O țigară ieftină
...sau ce a mai rămas din ea
1 min lectură·
Mediu
Mă consider un defunct
Ce-a simțit amărăciunea durerii.
Tu mi-atârni de gât \"?\",
Eu, mai degrabă, aș pune \".\".
\"Eu\" e asemeni unei țigări fumate
Până la filtru și aruncată,
Călcată de picioare iztovite și uitată,
O sumă de iluzii sfărâmate.
La începuturi nu am ars
Crezând că voi arde apoi mai tare,
Și-am făcut-o, cu flacără prea mare,
Stingându-mă întru-n macabru ultim vals.
Chiar și-o legiune de îngeri să vie,
Cu prea puternicul Iisus în fruntea lor,
Nu m-ar face să nu mor,
N-or reuși nici să mă învie.
(nici nu aș vrea...)
012.894
0
arderile interne otelesc si un barbat nu are scapare atunci cand fierbe pamantul in el.. miezul incandescent e puterea adancului si un barbat e un asemenea Rosu incat poate oricand inveli in miezul sau albastrurile si cele mai taioase ale miezului de femeie..
versurile tale, mai otelite le-as vrea insa..
cuvintele asezate ferm in propriile-ti tipare, Rosule..
imi permit sa te sfatuiesc asa, pentru ca esti un rosu permanent si este loc si pentru rafinamente in rosul tau..
la buna recitire.