Poezie
Așa de târziu
1 min lectură·
Mediu
E toamnă afară
E toamnă și-n sufletul meu;
Se veștejesc frunzele
Așa cum mă veștejesc și eu.
E așa de frig incât
Păsările își părăsesc al lor sălaj,
Așa cum viața pe mine ma părăsește,
Alegând un necunoscut făgaș.
E tare târziu...
Neliniștea și teama ma domină
Melancolia de a fi trăit mă năpădește,
Iar moartea e acum un miraj,
Ce din ce in ce mă amăgește.
Simt intunericul năpustindu-se,
Și imi simt țărâna rece
Mă-ntreb ce va fi cand clipa morții va veni,
Și ce voi simți după ce ea va trece.
E așa de târziu...
002547
0