Poezie
Credinta in Tine
1 min lectură·
Mediu
Asemeni unui eretic, ma pierd acum in a vietii farsa,
Calauzit de o lumina stinsa, o icoana acum stearsa.
Imi erai dumnezeul meu, divinitatea mea...
O raza asa de frumoasa, ce nu o mai pot adora.
Iubirea noastra a fost ceva nepretuit, candva...
Cand te pogorai langa mine si...acum - nimica
As vrea sa fie iar Prea Sfanta zi,
Sa te cobori langa mine, SA FII, sa te pot iubi
Ca noi sa dispretuim din nou tot ce ne-nconjoara,
Pentru a fi noi singuri, in singuratate,
O soapta, o mangaiere, s-un sarut fi-vor iara.
Nu conteaza daca dragostea noastra ma va ucide...
Sa fiu alaturi de zeita mea...deja gandul ma strivide...
Dar e prea tarziu...
Altarul exista, candela arde, ereticul se roaga inca
La o atingere divina sa apara si sa il mangaie,
Sa-l scoata din durere, din tristetea adanca,
Sa-l ia si sa-l zdrobeasca de-a iubirii stanca.
002.261
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Lucian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Lucian. “Credinta in Tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-lucian/poezie/87891/credinta-in-tineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.