Vasile Adrian-Daniel

Nori de îngeri pe cer, Coborau a mirosi un ghiocel. În aer se atingeau și foșneau Pentru a ateriza pe o petală, Aproape că plângeau. Erau încă departe de \"aeroport\", Ei erau

Fumez și fumul se ridică în cartier De-asta și-atâția nori plutesc pe-albastrul cer. Te uită în oglindă, zâmbește fii realistă, Nu-ți mai planifica minciunile pe-o lungă listă.

Ziua, ce nu credeam sigur că o să mai vină, Ziua, la care mă gândeam ca la un an lumină... Da - această zi ruptă din vară a venit pe doisprezece august, Livrată de o fată cu o chimie ne

Mult prea departe... Ne despart nisipuri moarte. Frunzele se-nvârt în adierea de vânt... Înger sfânt, coboară oscilând. Mult prea departe... Inima-mi arde. Visele-mi fac piruete,

Așteptând noaptea să tragă cortina, Intrând în cameră să-ți sting lumina, Þi-am învelit umeri goi ce-mi surpau mintea, Þi-am aranjat părul pe pernă, după, Am îndrăznit să-ți sărut

M-ai strigat, sunt flatat, că nu mai uitat. Mi-ai zâmbit, sunt uimit, în gând mi-ai sărit. Te-am ignorat de-atâtea ori, fără regretări, Dar azi, tu mi-ai dat ceva mai mulți fiori. Stau

Da, e târziu, Totu-i pustiu, În stație stau și-aștept, Tramvaiul să vină Spre tine să mă-ndrept... De la o tonetă tristă mi-am cumpărat un bilet, Ultimii bănuți, găsiți, în

Venind de pe drum Călcând pe visele făcute scrum... Mă pun să dorm, și-mi apari în somn... Te rog lasă-mă să dorm, Nu mă mai iubi în somn. Nu ești lângă

Venind de la crâșma lui moșu\' Andrei, Mergând pe șapte cărări de beat, Am ajuns cu greu la ușa casei mele, din bulevardul Matei. Intrat în casă, Pe masă o cutie de bere găsesc, Și-o

Cer scăldat în valuri de stele, Nori suflați de îngeri tăcuți. Univers creat de un Dumnezeu mare, O lume apăsată de sumbrul păcat. O lume-n care totul o să piară, De la roiuri de

Nu-mi pasă, te iubesc... Greșesc ? Vreau sub brațele tale să mă adăpostesc, Pot, îmi dai voie, îmi dai voie să te iubesc ? Greșesc ? Când trupurile ne sunt încolăcite de brațele

Văd cum ploaia picăturile-și dirijează, De la geam în stradă-i văd, cum se-mbrățișează... Și durează, durează... Buzele și-le-ascund sub cortina umbrelei, Dar ea nu știe că locuiesc la

Te-am văzut într-un peisaj de toamnă calmă, Frunzele-ți făceau plecăciuni la picioare, Vântu\' de pieptul tău se lovea prea tare. Erai a toamnei victimă, având ploaia-n palmă... Zilele

Locul în care iubire n-am găsit, A fost sufletul tău ce l-am părăsit. Într-un suflet cald aș fi vrut să mă adăpostesc, O îmbrățișare sublimă, să stau să cerșesc. Ecou, ce se-aude într-un

Printre priviri, șoapte și-amintiri, Șterg lacrimi, limpede și gri. Pe stradă când noi ne-ntâlneam, Suflete anonime noi ne vedeam. Nopți nu dormeam, pe cer mă uitam Și cu tine-n gând

În tine am căutat dragoste, Am găsit, și am ținut la tine, Până când mi-ai aruncat vorbe-n spate, Făcându-mi răni ce-au fost cicatrizate. Gândește-te dacă și tu ții la mine, Dacă nu,

Pivesc acum printre gratii, Adevărații îngeri ai nopții. Mă gândesc acum la noi, Când ne țineam de mână-n ploi. Stele sparte în asfalt, Gânduri pe-un perete-nalt. Rânduri rupte

Duc dorul unei imbratisari calde. Imbratisare care sa-mi stoarca Trupul imbuibat in lacrimi Si inima scaldata-n patimi. Dorul acesta ma face sa sper Ca vei veni dinspre nicaieri In brate sa ma

Totu-n jurul meu s-a oprit, Privesc atent, nedumerit. Să fie oare timpu\' obosit ? Ceasul meu se potrivea după o stea... Nisipul din clepsidră îmi măsura tinerețea, Dragostea îmi

De 18 ani pot zice că-s pământean, Încă mai alerg pe acest pământ viclean. În urmă cu 6574 de zile mă nășteam, Chiar din pântecele mamei ieșeam. Copil firav eram pe-atunci, Cu ochii

Surprins că mi-ai răspuns pe-aceeași cale, Răspunsul tău e rece și mă doare... Încet, am să trec peste toate... Inima mea e ca un felinar stins, De la o lumânare-aștept să fiu aprins.

Simple adieri de vânt Și o mână de pământ... Iată ceva din lumea mea, Dumnezeu m-a pus în ea... Stele-naripate, porumbei Þinându-și echilibrul Pe firele de la stâlp, fumând...

Sper ca atunci când aproape m-ai uitat, Cineva să te intrebe cu drag ce mai fac... Sper să nu pățești și tu ca mine, Să te doară și să ții in tine. Sper să nu te oprești să mă ignori, Știu doar

În colțul întunecat al camerei stăteam, Cu capul în palme plecat, dorințe n-aveam. În întuneric m-ascundeam, În lacrimi ochii îi clăteam, Îngerii cu mine veneau și vorbeau... Pe