Toate-s un calvar...

Surprins că mi-ai răspuns pe-aceeași cale,

Răspunsul tău e rece și mă doare...

Încet, am să trec peste toate...

Inima mea e ca un felinar stins,

De la o lumânare-aștept să fiu aprins.

Suntem reci, într-adevăr,

Și asta m-a pasă rău...

Este drumul spre calvar,

Nu o potecă din Herăstrău.

Da, mie-mi mai dă câte-o lacrimă,

Pe care-o sparg rapid în palmă...

Ochii tăi sunt plini cu nisip,

Iar tu lumea n-o mai vezi - eo, doar un pic.

Ceva poate o să se schimbe, cred,

Să fim ca doi copii, în oricare din zi...

Dar visul ăsta încă nu e șubred.

Să găsești o explicație, da, e greu,

Dar sufletul tău e ca un trofeu,

Are o valoare și-atinge un apogeu...

Comentarii (1)