Valeriu Sofronie

DACA NU TE SUPERI, ADRIANA, AS VREA SA ITI CITESC POEMUL SI ASA:

vine toamna zicea vine toamna zicea
nu știu ce-am răspuns încă îți sărutam umbra
ai douăzeci și unu de ani
un doctor îți spune că nu ai scăpare
deschizi ușa aceea de parcă-ți deschizi oasele
când mă gândesc la tine aud cum o cheie
desface porțile
o femeie frumoasă purtându-ți toți pruncii
sub cercul de fier
întinde mâna deschide-mă


știi noi doi am putea scrie lumea
am putea rostogoli noaptea
ce facem cu lumea aceasta?
m-ai întreba suflându-mi păpădiile din păr
fă-o măr ți-aș răspunde să-l mușcăm cu foame și dragoste
cu foame și dragoste
până la sâmbure

Restul din mine si din tine este istorie si clipa.
Valeriu.

asa o fi...
ca e subiectiva, trairea metafizica, cine nu stie ?
Totusi...e ceva in om care ii arata granitele. Stie cat sa se intinda.

Cat despre Tacere...Eu prefer tacerea lui Wittgenstein. Cea de dupa.


NU. Nu am luat-o prea personal. Dar suntem crestini si nu pagani. Intre Dumnezeu, Hristosul si Sfantul Duh nu se pun totusi virgule.Poezia mea o putem totusi pune in paranteze. Nu s-ar pierde nimic cu aceasta. Cu Dumnezeul este altceva. Este atata poezie cata dumnezeire incape in ea.

Nu vreau sa pierdem legatura. Suport loviturile cu conditia sa nu fie date sub centura. Sunt luptatorul tuturor cauzelor pierdute. Ale poeziei in primul rand.

Dar pana la rugaciune deocamdata este poezia. Ultima statie.

De pe peron, cu simpatie si iertare pentru violenta raspunsului,
Valeriu.

Nu stiu de ce, dar eu cand scriu poezie, sau ceea ce numesc astfel, ma aflu intr-o stare de maxima seriozitate metafizica...O fi bine, o fi rau...asa sunt eu.
De aceea nu pot sa inteleg registre hermeneutice care imi demonetizeaza discursul, aducandu-l in piata. Intrebarea lui Freud nu se vinde pe tarabe. Pentru ea nu se gasesc nici prea multi cumparatori. Si daca s-ar gasi vreunul, el ar fi asemeni celui care, afland o comoara de mare pret ingropata intr-o tarina, ar vinde tot ca sa aiba pe ce sa-si aplece tampla. Intrebarea lui Freud este piatra de poticnire.

Domnule Ciobanu, ma onoreaza mult trecerea dumneavoastra prin curtile dorului meu, cum spune Blaga, dar nu ma bucura. Sau poate ca pentru ca versul meu nu v-a bucurat, ati hotarat sa fie asa.
Oricum, eu va multumesc.

Dar am o nedumerire. Oare Tanarul, vesnicul, Hristosul sa fie doar un biet politist de intersectie care nu stie nici de unde vine, nici incotro se va duce ?
In rest, la multa Poezie.
Cu stima, Valeriu.

Domnule Teodor,

Ma bucura si ma incurajeaza sa nu las creionul din mana apropierile cu mult suflet si caldura de textele mele.
Sunteti o persoana de la care avem de invatat (evident, cei care doresc aceasta). In primul rand avem de invatat blandetea cu care va apropiati de sufletul poeziei.
Avem apoi de invatat sinceritatea. Traim grabit si spunem ce ne vine mai usor la indemana.Dumneavoastra aveti RABDAREA de a intarzia pe fiecare cuvant.
Eu personal invat toate acestea de la dumneavoastra.

Cu multa bucurie si prietenie,
Valeriu.

Este drept, formula asta \"te asigur că dacă nu înțeleg eu, nu înțelege nimeni...\" vrea sa spuna, mutatis mutandis, ca \"daca un orb nu vede, nimeni nu vede\". Mi se pare cam pretentios. Iti mai lipsea sa adaugi in contiguitate directa cu persoana ta ca tu esti si \"CALEA, ADEVARUL SI VIATA\". Dar sunt atatia orbi care recunosc ca doar ei nu vad...Mai sunt si exceptii de la regula, dar care o confirma. Ceea ce este si cazul tau.
Sa le luam pe rand...
Te contrazici, ceea ce imi intareste mult spusele. Intai spui \"important e e că Freud a înțeles răspunsul\", ceea ce ar dori sa spuna ca stii despre ce intrebare si despre ce raspuns este vorba. (Mai clar, ca poezia ti-a lamurit acest aspect. Ca are \"mesaj\" lizibil deci, si asta in masura in care se poate vorbi in poezie despre mesaje. Cognitivul implicat de poezie nu are legatura cu frustul mesaj generic al limbajului. Asta o stiu toti criticii, chiar si cei fara pretentia ca daca ei nu inteleg ceva, nimeni altcineva nu o poate face). Apoi imi ceri, total amnezica fata de ceea ce ai decretat anterior: \"explică-mi, te rog, CARE ERA ÎNTREBAREA?!\". Sa ne lamurim, ori o stii si atunci nu are sens cea de-a doua spusa, ori nu o stii si atunci nu-si are locul si sensul, prima. Tin prea mult la logica ca sa trec peste. Se pare ca si tu tii, dar numai in mod declarativ si declamativ, adica retoric si flatus vocis, cand invoci in text \"...fond lingvistic cu sincope logice...\". Hotaraste-te si aici: ori pretinzi logica, si atuncii fii prima la a respecta logica minimala a noncontradictiei, ori nu o mai pretinde de la altul si vom putea accepta mai usor incalcarea ei de catre tine.
...Vezi..? Asta a fost doar un aspect pe care ti l-am semnalat. Si care iti anuleaza bunul simt al criticii tale.
Apoi, cand am invocat lipsa de sensibilitate metafizica si feminina, fara sa fac referiri la tine ( ma refeream doar la textul tau...a nu se confunda lucrurile ca iarasi dam in ilogicitate), am avut in vedere asta: \"e îngrozitor. e ca și cum vânătaia s-ar speria de pumn și ciotul mâinii de fierăstrău. altfel, tot ce înțeleg e că atunci când țipi la duminică îți răspunde luni....\".. Ce-i cu ziua de luni ? Ce-i cu vanataia si pumnul..?
Elucubratii, infantilisme...Prea multa simplicitate pentru un om care are pretentia ca stie tot.
Si toate reconfirma ce am incercat sa te fac sa intelegi...Poezia se citeste altfel decat o faci tu. Uite, de curiozitate, o sa imi arunc o privre pe criticile tale ca sa realizez daca a fost doar o scapare din partea ta sau iti este regula...
Pana atunci, la buna vedere
Valeriu.

Nu e vina mea ca nu intelegi...Dar nici Freud...asa ca ai o scuza...
Remarc un limbaj lipsit de subtilitate metafizica si mai ales dragoste...la o fata, asta inseamna mult.
Totusi, trebuie sa ii iubim si pe cei mai putin dornici.

Valeriu.

Multumesc de prezenta, Alina.
Ce vreau ? Lumea o pacalim, fara sa vrem. Ar fi interesant de vazut cum ar iesi cu vrere...
Cu simpatie, Valeriu

Tot atatea catastrofe se petrec dupa fiecare manifestare: intelepciunea te face sa arunci cu pietre, iubirea omoara iar scrierea poeziei il omoara inca si inca pe Dumnezeu intrupat.
Unde este urmarea...?
Astept...

\"în fiecare zi alte amprente...\"

in degete, amprentele se aduna ca o cochilie, infasurandu-ne carnea in urmele lasate de un melc tomnatic...


Placut, da.
Valeriu

Doare sa spui, intreband: \"dar singurătatea unei zile de naștere cui o dăm?\"
Rezuma tot, dar nu lasa loc de raspuns.
Fain, da. Placut.
Valeriu

Nu Ady, nu
\"dumnezeu nu e un pariu
sau o formă de viață
e numai câte o idee...\"

Gustati din Domnul ca sa vedeti ce bun este...asa suna un Psalm, sau poate asa l-am auzit eu.
Dar esti iertata daca spui despre el \"e suficient să întind mâinile și te-aș putea îmbrățișa\"
Intinde-le, aerul nu doare daca il vei gasi doar pe el.
Frumos, da.
Cu prietenie, Valeriu.

Apropos, scrii poezie buna.
Ar trebui sa te vada cineva. Ca pe site-ul asta, sunt cam multi nevazatori. Iar Iisus nu se arata printre ei..Felicitari
Valeriu

Nu stiu, ori sunt eu crestin, ori tu esti preot.

Poetic...?
Foarte bine realizat.
Frumos, da. Sfant...nu pot a spune...Dar il stiam pe Moise altfel
Valeriu

Bine vazut:
\"durerea...o vietate leneșă..
oamenii...agață de tine imagini..
inima... tăiată în patru\" si restul

Cine crede in \"marginile lumii\" nu poate fi decat poet.
Din nou, bine vazut.
Placut, da.
Valeriu

Deosebit se sugesti, putand sa stea ca pentru o poezie: \"gunoierii care tot încarcă viața asta în saci...\"

in lumea desprinsa de limita bunului simt, cazuta in capcana infinituliu prost al lui \"si asa mai departe\", intalnesc un poet care mai crede in capătul pământului

Frumos, da
Valeriu

\"ghimpii înfipți până la cuvinte...
nu am să-ți deschid, nici eu, nici pustiul...DESI
toate împrejurimile mele sunt libere...\"


esti cuvantul in cautarea unui ghimpe mantuitor

Placut ...ca de obicei

Valeriu

\"...pielea mi se împrăștie
căutându-te
o salvare de ultimă clipă...\"

Vers curat...
Cine slefuieste cuvintele nu ajunge poet.
Doar cine le mangaie sau le biciuieste...
Fain...place
Valeriu

\"...Când mă trezesc
dimineața își despletește părul blond și lung
pe pieptul meu...\"

o vedere yin-anica asupre vietii.
Femeia sta in toate ca sufletul.
Frumos, da
Valeriu

Poemul este pentru oameni car nu se lasa impestritati de excesul epidermic al cuvantului. Ca si al existentei...
Ma bucura si ma onoreaza semnul tau de trecere.
Cu multumiri, Valeriu.

Revin dupa o absenta de cateva zile si nu pot decat sa ma bucur ca te intalnesc si acum cu aceasi prospetime care stiu ca te caracterizeaza. De fiecare data o prezenta tonica, fortifianta, placuta.
Iti multumesc mult pentru prezenta si apreciere.
Cu prietenie, deci. Valeriu.