Poezie
prea mult albastru pentru o insulă
1 min lectură·
Mediu
luăm dintr-un loc și punem în altul
ca atunci când săpând o groapă
și punând la loc
tot mai rămânem cu ceva în plus
degeaba dăm vina pe calcule
și ne mirăm de copacii
care nu vor să încapă în mugure
că acolo unde este foc
și ierburile vor fi mai bogate
lucrurile sunt simple
toate stau în măsura lor
ca picioarele mici în sandale de pluș
și nu ne întreabă nimeni
de ce nu ieșim să alergăm cu ele prin zăpadă
rădăcina când se ridică
și deschide ochii goi ai pământului
face ca toate să pară mai înțelepte decât sunt
se dă
dar se și ia până va fi săturată mândria balanței
și totuși
e prea mult albastru pentru o insulă
032.996
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu Sofronie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu Sofronie. “prea mult albastru pentru o insulă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-sofronie/poezie/1773689/prea-mult-albastru-pentru-o-insulaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMVMVasile Mihalache✓Un poem misterios care intrigă mai mult decât inhibă. Lucrurile devin cu adevărat serioase și de importanță odată cu versul \"până va fi săturată mândria balanței\", iar finalul cade cum nu se poate mai indescifrabil ca o pată de cerneală peste numărul norocos. Per total, chiar frumos!
0
VSPoemul este pentru oameni car nu se lasa impestritati de excesul epidermic al cuvantului. Ca si al existentei...
Ma bucura si ma onoreaza semnul tau de trecere.
Cu multumiri, Valeriu.
Ma bucura si ma onoreaza semnul tau de trecere.
Cu multumiri, Valeriu.
0
PPPrincipiul conservării energiei la trecerea din realitate în poezie, așa s-ar mai putea intitula acest poem, în care părțile tind unele spre altele pentru a realiza acea masă critică de frumusețe și de armonie și de stabilitate, căci la urma urmei aici este vorba de stabilitate, dar nu de aceea dată de egalizarea unor greutăți ci de stabilitatea ontologică a ființei. Mândria balanței este satisfăcută, doar la aceia care nu mai înaintează pe calea cunoașterii - de sine, a lumii etc. - De aici și strigătul ultim de angoasă sufocată de frumusețea nemărginitului: e prea mult albastru...pentru o insulă! Cum poate o insulă să ajungă să cuprindă infinitul albastru (orice denumire i-am da el rămâne infinit). Aici este întrebarea finală, cu care ne naștem, pe care o răsucim toată viața și pe care ne-o adresăm și în clipa trecerii: dacă eu nu pot cuprinde Albastrul, el mă va accepta?
Felicitări pentru proporții, pentru strunirea esențelor și libertatea concretului. Un poem pe cai mari!!
Cu bucurie și prietenie
PP
Felicitări pentru proporții, pentru strunirea esențelor și libertatea concretului. Un poem pe cai mari!!
Cu bucurie și prietenie
PP
0