Valeriu D.G. Barbu

poezie în noapte pe străzile din cartierul cu restaurantul \"oltul\"

\"câinii se miros cu boturi lungi și umede
clipesc din gene lungi și negre
care nu se văd decât noaptea
și inimile le bubuie în piept
pentru că noaptea
ei da noaptea apare dragostea printre blocuri\"

dragostea în forma ei animală
canină
o dragoste care nu latră și nu mușcă și nu schelălăie
dragostea care păzește somnul omului de bloc
și care îți încălzește picioarele
picioarele sufletului vreau să zic

câinii merg unul după altul
bot legat de coadă bot coadă
bot coadă
și privesc din când în când în lături
noi nu vom deranja magia dragostei
lătratul nostru nu se va sparge între blocuri
noi vom lăsa omul să fie om

...dar ce-am făcut, ți-am copiat aproape tot?!
ochiul nu coaboară în scenă,
poetul trimite pentru comparație
la teatrul conjugal al oamenilor...
mă întreb: oare chiar câinii n-au sentimente?! De spunem animalic? Să fie câinesc și atât!
Dormi Ioane, nu \"deranja\" câinii!
Cu admirație pentru poeziile (unele) tale
V

ne întâmpini cu pâine și apă
îți ții demn în tine murirea
zarul-hazard te amână
scriind poeziile prelinse din macro-amarul lumii
moartea adoarme cu numele tău între palmele căuș
iernile te renasc
apa pe care n-o mai bei este plină cupa fatalității, a destinului?
Nu cred!
Cu respectul intact pentru scrisul tău Valeriu DG

imagini de suprafață
cu adâncă profunzime
felicitări
este una dintre cele mai frumoase poezii
citite la tine
parcul lumii acestea în care sfârșitul
schimbă scena, sperăm desculți și cu aplauze!
mă inclin cu stimă Valeriu

corzi
(azi ar trebui să nu scriu)

scuze: titlul totuși!

am intrat atras de titlul poeziei!
Îmi pare familiar
este un vers la Dan carlea într-o poezie \"steloasă\" rău!
Citind aceste versuri constat că nu are nici o legătură cu
poezia lui Dan, doar titlul.

Florin este un poet integru pe care îl citesc cu luare aminte și unde nu las comm-uri pe pagina lui dintr-un oarecare complex al începătorului și pentru că nici nu mă pricep la \"coamme\"!

știu că nu-ți plac
mâncărurile grele și
indiferența religioasă dar aici
ai putea să trăiești nestingherită

la capătul călătoriei se pierde ispita
și devenim străini de loc

urcam scara mică de lemn
a unei mărunte rugăminți
port în geamantanul acesta
silueta zveltă a unei femei
cu ochi osteniți și goi
întâmplarea și amurgul
tot ce mai am

iată un sfârșit de poezie făcut cu artă
Cu stima intactă VDG(tilul totuși?! - vezi, ce zice Dan!)

privirea ochilor tăi căprui
sihăstrie tiroleză

las lumii ce-i al ei
corăbiile cu pânze și
zile încremenite în șir


cu iubirea nu ajungi departe
de oameni privind uimiți în sus cerul

oameni obișnuiți a-și lăsa femeile să umble
cu bustul gol prin ghemul încâlcit de religii
îmi scot cămașa zâmbind
tu nu mai vrei să o porți

purici de apă sulfuroasă
și drumeț surprins de ploaie
sufletul neamului
înstrăinat

...dacă mi-am permis să extrag ceea ce atinge în cotzile mele, nu înseamnă că restul poeziei nu-i de luat în seamă, este un întreg din care am scos vârfurile.
forța poetică exprimă experiența și maturitatea poetului,
\"hrană pentru pești\", într-o apă unde nu sunt pești!
sufletul neamului înstrăinat la care din nefericire adaug și eu firmitura mea!
este poezie care îmi ajunge \"înăuntru\" în paginile tale.
Cu stimă V

\"călătoresc\" în \"cerc\"
la \"mormîntul\" unui \"necunoscut\"
\"tăcerea\"
îmi consumă \"forța\"

sufletul îmi devine păpădie
efect scontat dragă Isis
fiecare este un poem
mă gândesc la Ungaretti
\"mi illumino di imenso\"!
VDG

coapsa-ți prelungă
de vestală - de așteptări fără de susur!
sâni funești-mormânt buzelor tale?!

glezna ta a-nflorit muribund
undeva la capătul străzii
într-o primăvară nerostită
printre umbre ambiguue
și cețuri de tabes

pleoapele tale: \"dezgroapă-îngroapă\" uitarea!
admir intensul din secunda suspendată \"acolo\"!
VDG

îmi place aerul tău
din text
îmi vine din urmă ușor crescând în urechi Ennio Morricone
cu ceva...!
pleacă
rămâne doar:
\"fructele sunt făcute la supermarket
legumele acolo se nasc
ori în cubicele de doi pe doi la muncă
fără fereastră\"

și flori galbene pentru tine
până ajungi \"acasă\"!
cu drag VDG

și noi sub lumina artificiilor
fugeam spre copacii
cu semne din naștere

punctul culminant este să eviți ținta nr.8!
sfârșitul este special!
Stefan
soarta trebuie împăcată
și știu că o vei face în următoarea poezie!
VDG

GRAZIE
rămân
\"așteptându-te\"!

așa e!
uite un sens frumos
ITALIA A ÎNVINS
CHIAR ÎN SECUNDA ASTA IA CUPA
să fii binecuvântat frate

ce mă fac eu
știind
că am povara unor așa înaintași?!
cine sunt eu
fulg
din ninsori
pe pervaz străin?!
am învățat rușinea
citind aici

mă închin anilor tăi fără de cusur
cu o reverență în mâini ținând
un boboc de trandafir roșu

*
uite și una de la mine!

erau străinii iubito
să-i fi văzut cum ne târau spre casă

este o poezie cu mesaj forte
cu stimă V gri

a-mi oftica iubirea prin ursită

Tavy
să nu mă cauți
sunt în beci
mă duc să pregătesc vinul cel mai bun pentru diseară
când Italia devine campioana lumii

în pauză la meci le voi citi amicilor
poezia ta
e tăricică!
ai respectul de la mine întreg
gri V

Ludmila, tu știi de ce venus nu are mâini?

îmi arăți un zâmbet la mâna a doua așa, de complezență

îți pui eșarfa în jurul coapselor și începi să te miști lent
te învârți
te răsucești, segment de flamenco, simt cum îmi dă sângele pe nas,
amețit, mă rostogolesc spre tine
dement, te mușc
de ceafă, de țâță, de gambă

dansăm ca la un ultim definitiv dans apoi
...izbăvirea!

Obiectul acela din piele, atât de drag ție, stă cuminte
după ce pleci stă și mai și...inutil un pic, pudic
într-un fel, ai așteptat să adorm după care...

- ce râzi, eu mă refer la portofel!
Azi tocmai a fost zi de leafă

Ludmila, tu știi de ce venus nu are mâini ?!
\'tui amarul ei de viață!

Cu admirație și orhidee
Valeriu Dandeș Ganea
Este o splendidă vizuală
Personajul tău a strâns amar pentru mai mult decât poate duce!
(trimite-o și la Roma!)

pe unii dintre noi ne-au născut
fără genunchi, doar
aripă, una singură îndreptată spre cer
Căutându-ne viața
în scurta tresărire
imitând zborul
mamele noastre au învățat să moară
născând
și ne-au pus în lapte iubire cu părere de rău
știind că prin noi
moartea-i perenă
toate viețile sfârșind în ea, aripa
rămâne cutezanța mamei în iluzia că o va birui

variantă
prunc fiind atunci
am murit pentru mama
nu-mi știe scâncetul
prin pereții lumii acesteia strâmte
era o crăpătură
prin care m-am rostogolit
aripa îndreptată-i spre cer și acum

cu stimă și considerație pentru autenticitatea scrisului
și profundul minții
cu scuze pentru a nu se interpreta că răstălmăcesc un vers scris bine
doar vin cu \"întâmplarea mea\" vă urez sănătate
Valeriu Dandeș Ganea

Nene
e alba ca zăpada și piticii ăia de care îmi povestește mie ăla mare?
E fetița cu chibriturile?
Nu că în poveste nu se fuma(clar!)
Doctoru a venit și pe la noi și ăla mare a meu acu doarme
mi-i dai mie
musafirii tăi
le plătesc eu taxiu(stai să văd ce are ăsta în buzunare: ieh!) pa
Nene
îmi iei înghețată?!
cu vin alb(să nu mai bea ăsta singur!)vdg(mic, doar se vede!)cel de după ceafa lui ăla mare!