Poezie
Purici de apă
1 min lectură·
Mediu
în lumina tulbure
grup de adoratori pricinuindu-și
o durere dulce unduitoare
cu bilet și adresă
soldați ce-și țin iubitele de talie
culcuș simplu din fire nedistruse încă
mai caut un local obișnuit
în care să beau o cană de lapte
privirea ochilor tăi căprui
sihăstrie tiroleză
***
las lumii ce-i al ei
corăbiile cu pânze și
zile încremenite în șir
mâinile mele au văzut pământul
dispărând în apa cenușie
patima pentru plante și animale rare
umbra verandei largi și coasta indiană
în vreme ce ochi mici și răi îngrămădesc
până în vârful subțire al templului
împletituri de trupuri
***
cu iubirea nu ajungi departe
de oameni privind uimiți în sus cerul
înalt și negru șoptești apoi strecori între
palmele mele gravură cu ramă neagră
și pleci fiecare atingere trupească rulată sub braț
dezvelire tot felul de lighioane
oameni obișnuiți a-și lăsa femeile să umble
cu bustul gol prin ghemul încâlcit de religii
îmi scot cămașa zâmbind
tu nu mai vrei să o porți
***
purici de apă sulfuroasă
și drumeț surprins de ploaie
sufletul neamului
înstrăinat
033.435
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florin Andor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 176
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Florin Andor. “Purici de apă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-andor/poezie/193178/purici-de-apaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VBcorzi
(azi ar trebui să nu scriu)
(azi ar trebui să nu scriu)
0
FA... mulțumesc frumos că ai îndrăznit să vii aproape și altfel, căutând și altceva decât cuvinte (știi la ce mă refer) ... demersul meu a fost puțin nebunesc; am încercat să înfășor în perspectiva unei desăvârșiri închipuite cuvinte ce trăiesc împreună cu mine dar și împreună cu alții; între timp s-a scurs puținul fals în căutarea obiectelor fără margini sau a unui zâmbet ironic, privind din afară ... mă iartă de răspuns acum, la bună veghere :)
0
sihăstrie tiroleză
las lumii ce-i al ei
corăbiile cu pânze și
zile încremenite în șir
cu iubirea nu ajungi departe
de oameni privind uimiți în sus cerul
oameni obișnuiți a-și lăsa femeile să umble
cu bustul gol prin ghemul încâlcit de religii
îmi scot cămașa zâmbind
tu nu mai vrei să o porți
purici de apă sulfuroasă
și drumeț surprins de ploaie
sufletul neamului
înstrăinat
...dacă mi-am permis să extrag ceea ce atinge în cotzile mele, nu înseamnă că restul poeziei nu-i de luat în seamă, este un întreg din care am scos vârfurile.
forța poetică exprimă experiența și maturitatea poetului,
\"hrană pentru pești\", într-o apă unde nu sunt pești!
sufletul neamului înstrăinat la care din nefericire adaug și eu firmitura mea!
este poezie care îmi ajunge \"înăuntru\" în paginile tale.
Cu stimă V