Valeriu D.G. Barbu

Deplasare a energiei izvorâte din porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste și spirituale
= sublimare
Semnul șarpelui mie nu-mi aduce păreri cu trimiteri la sănătatea minții ci la ispitire, căutare, pe fondul negru văd stele ca și în ochii frumoși al poetului tău!
Un coș cu pere moi și parfumate pentru tine cu drag V

primul meu text pe agonia este Tango
al tău este mult mai frumos
când răzbunarea aduce un zâmbet și un sîrut în plus
e bine, stau pe margine și aștept să înceapă iar muzica
altfel
las tangoul să se răsucească în mine!
...un coș mare cu lămâi coapte din partea mea

Dana
să ai o vacanță plină de pace, să te odihnești și să te bucuri de bună companie.
Biletul acesta este expresiv și mi-a plăcut ideia cu oglinda nouă, cu \"spunei vieții dumneata\", mirosul și petricica întreg așa cum este îmi aduce și un pic de teamă să nu găsesc și eu un astfel de bilet într-o bună zi sau poate...!

Ela
spui așa
și din urma pasului tău
privirea fuge înapoi
se întoarce în miezul grijei!
Doi prunci sunt două cărți cu poezii? Felicitări!
Este vremea vacanțelor, hai!
Cu admirație Valeriu
A! Și orhidee (\"duminica este închis la florăriile bucureștene, știu sigur!\")

Liniștea cântă, deschide în fiecare lucru un ochi
acesta este un vers cât toate poeziile de-o eră!
nimbul mâinilor fără de arginți,
curățim rănile cuvintelor
cu flacăra ce ne caută în spatele ușilor încuiate.

mă închin spiritului tău poetic cu stima \"dată la maxim\"

din seva țărânii din care a răsărit primul tău surâs
din unghiul precis prin care soarele ți-a dat prima binecuvântare
din vibrația aerului după ce ai rostit prima dată \"mama\"
- de aici din toate acestea izvorăște \"cuvântul care nu moare\"
(patria este doar una, crede-mă)
Cu admirație Valeriu

în oglinda ruginită
doctorul face planuri pe carne
cu creta marchează locuri din mine
pentru o aterizare forțată

te răsucești în tine, te metamorfosezi, doctorul probabil ești tot tu!
și când te gândești că trăim așa de puțin!
Un poem în linie arcuită răsucit între tine și pasul încă ne-comis! Place construcția lui:\"sunete mecanice se aud
zoom peste durere\"
Admir.V

mă trimiți la \"river god\" (Smith) să o regăsesc pe Lostris dragă mie!
Apoi mă împingi spre orient, unde fricile mele se multiplică
iar corpul meu devine tămâie pentru statuile antice1
Tocmai când eu eram cu bocancii viselor pe ierbile străbune subcarpatice!
cu admirație și stima dată la maxim Valeriu

rugăciunea este cel mai rapid \"supersonic\" singura modalitate de a ajunge cu inima pe palme la Izvor!
La prima vedere îmi părea un cântec
dar este ceva mai mult!
cu admirație Valeriu

Gheorghe
Tinerețea este o haină,
entuziasmul se tocește,
trecând demn, cu solemnitate prin anii \"mari\", descoperi bucurii noi pe care nu ai cum în vremile dintâi!
Un poem care îmi \"pregătește\" spiritul!
Cu stimă V

domnule Ștefan
trec poemele din mâna ta și se preling pe alb
lăsând frumoase urme
sunt convins că ai talent, ultimul vers este \"lamă\" bravo!

Hipnoza este un experiment periculos!
Eu a doua oară nu mai încerc!
Găsesc la tine o minte extrem de ascuțită, taie fin, fin!
\"despărțite de trunchi te plâng te vor
în tine muguri închiși albi și portocalii
te chemi ai pășit greșit într-o capcană
greu de înțeles cum teorii banale
s-au transformat în fierăstrău ce și acum
mai taie din tine ramură cu ramură
vei uita totul ca și cum nu ar fi fost
ai ales nepotrivit ție scenariul și actorii\"

Trec cu drag V

Ștefan
dacă umbrele nu mai sunt
te-ai înălțat și-i bine
dacă nu, lumina este pe partea cealaltă și nu-i bine
înseamnă că frigul alb îți măsoară puterea de a fi trist!
Poemul acesta mi-e îmi trebuie! Am un cald! (și la propriu și la figurat!)
Cu admirație V

taie \"un\"

Cornelia
un alint
dimineața devreme, când visele respiră căutând ferestre
sufletul se întinde pe așternuturi moi
este uneori trezirea o mirare, \"iată exist\" - îți trage de pleope sufletul - ce jug îmi dai astăzi de tras, în ce culori îmi îmbraci tristețea?!
O!Tu nu înțelegi că tristețea mea este plinătate, este teamă și căutare!

oftezi și pentru prima oară
înțeleg ce spui șoptit
e o întrebare:
vrei să mai stau sau plec?

- unde să te duci cu noaptea în cap?!
Stai, uite așează-te cu nasul lipit de geam, odată cu soarele urcă precum un abur subțire și iubirea...!

Scuze că mi-am permis să mă \"joc\", îmi place tare \"joaca\", un copilul din mine așa este!
Venus nu cumva aia fără mâini?!
(dacă vrei să știi de ce nu are mâini caută la \"ludmila...\"din textele mele vechi)
cu admirație și scuze pentru \"lejeritate\"!
las un buchet de trandafiri galbeni
VDG

urmăresc cu plăcere șirul postărilor tale și găsesc de fiecare dată ascuțime
muchiile inimii tale
taie fin poezia în felii
singurătății și dorului îi dai haină croită larg
și nu lipsește originalitatea, figuri de stil proprii
ceea ce mă face să mă gândesc la iminenta coacere a unui volum \"Ștefan Ciobanu\"!
eu ce mai ating acum?
sub ce mai tremur?

îți ziceam
să vedem cine se apropie mai mult de umărul celuilalt
să vedem cine se leagă la șireturi mai aproape de os
să vedem cine ia primul linia de start în cârcă
și ajunge acasă

și bastoanele de lumină

mărșăluiesc visele:unu, doi, trei,
adimirația și stima mea pentru un scris sănătos
VDG

nu-mi amintesc unde am citit că iubirea este precum o funie de alpinism pe care se urcă unul după altul și întotdeauna trebuie să ai grijă să-i dai celui din urmă siguranță, posibilitatea să ajungă în pisc
cu admirație și flori de câmp VDG

decembrie 2004
jilavă primăvară zburdă
cu miros de cafea, ba nu, salcie!
femeia n-o zărești și n-o zărești de multă vreme
robinetul stă închis de săptămâni, iată de unde ți se pare cafeaua sălcie!
rădăcinile soarelui în vânt dormind într-un lan de răsărită,
așa este!
Ești un tub galvanizat cu impresia că penibilul poate fi haină doar pe măsura altora, ție îți este strâmtă fiindu-ți deajuns să formezi un cod(treaba ta cum!) și stelele vin pregătite să se icnească în locul tău când ești constipat(scuze:estompat!)

adio, adie vântul printre rădăcini
foșnesc rădăcinile albe
sub soarele negru, murdar de pământ
luciditate a lucidității
estompare a culorilor neinventate

mania gradeții:

în ziua aceea foarte mulți oameni
încercau să-și atârne singurătatea de mine
mi se frângea inima de căderea lor
stârnind inele în piscina de mercur

și tu nu mai pridideai cu cârligele să-i atârni!

citește te rog strofa cu îngerii beliți și bunicii tale (căreia dă-mi voie să îi sărut mâna cu respect)și să vedem ce culori neinventate capătă ochii ei privindu-te cum jumulești îngeri opăriți doar de dragul de a da bine în poezie ce dracu, țipă în mine figurile de stil și sar ca puricii de pe câinii maidanezi!
Treci pe laxative și dacă nu reușești scrie o altă estompare

(cu scuze pentru toți cei care receptionează diferit mesajul poetic al autorului acestui text unde aduc un comm. primul meu comm. jegos, de care sigur ar trebui să-mi fie rușine și nu înțeleg de ce acum, acun nu-mi este!)

la răscruce
trei drumuri
cu lună plină
spargi clepsidra de o piatră tainică
pe care o porți cu teamă pe umeri
descântec și rugă
destinul ascunde puntea peste râul acela
tu luneci
și \"eu-l\" se scaldă în cuvântul iertării
l-ai găsit,
l-ai găsit!

Diana
mi-ai pus \"gârboavele\" să-mi smulgă coaja de pe amintirile
copilăriei mele acolo
poezia este \"nervoasă\" îmi place
adun într-un bol incolor
urmele de sânge risipit
îl așez în soare
în soare mă văd mai frumoasă
cu piele nouă, ultrahidratată

hana a făcut primii pași.

cu admirație Valeriu DG