Valeriu D.G. Barbu

promisiunea unei dimineți de noiembrie: albul... așteptarea și frica au miros aproape identic împrumut culorile lucrurilor sau ele sunt alb-transparente, privirea e o pensulă

ultima întâmplare majoră demnă de știre azi nu s-a întâmplat nimic esca s-a transferat la otv, ddd la trinitas, ctp la monitorul oficial - dar acestea sunt știrile întâmplate mâine azi

ca un cuțit în spate port înfiptă o privire veche – prin ea, un hublou prelins, se rătăcesc de mine faptele și nimeni nu mi-a spus că un fir de păr alb se luptă mai tare cu lama decât unul

ni se ivesc triști pruncii gravă întâmplare nașterea: mustul culorilor devine instantaneu vin precum cel de împărtășanie, ei îl iau cu luare aminte și …plâng văd pete uriașe foindu-li-se în

să vindec zorii de toate fricile trezirii după un coșmar aproape real între ceraceafuri ating buzele tale cu degetul înflorit, infiorat deschizi ochii surprinzându-mă fără apărare față de marea

sirop - antroposfera înseamnă șapte miliarde de lacrimi de scâncete (scântece) cristaline iubim copiii ca pe purtători de căni cu apă la bătrânețe – câtă apă ai să vrei? freamătul și

doar lui îi face iahnie, doar lui minciunele nouă vecinilor infinite bezele și poale-n brâu ne simțim, noi vecinii, pe rând, un salcâm se cațără iada să ne muște de adamica frunză inocenți

sunt gelos de dau în tuse fumez numele tău scris de mii de ori pe foiță un păduche de lux pe inimă îngână psalmi (pithia desculță rânjește fotogenic) în bibliotecă toate cărțile-s jolly și

metalici, sumari, arborii străzilor au decupaje în coroanele lor... fostele păsări plouă oriunde, definitiv, cadență asimetrică pașii – noi, încotro...? urcăm cadranul ca pe un

dimineață m-am trezit pe la patru și un sfert intru în baie (de data asta ...m-a iritat capacul ridicat la wc) las cămașa de noapte, îmi spăl sânii, ba... fac un duș până la urmă, mă șterg

lasă-mă Doamne aici să-mi consum patima și nălucile bonus, de ce să mai plec? raiul și iadul sunt ipostaze sumare în mine niciodată nu pot fi singur se-mbulzesc eu-părelnici, fiecare să

viața-i un orgasm simulat n-apuci tu să-ți tai unghiile a doua oară-n casa mea dă ceva celui ce mătură scările steaua lui, sau crucea mi s-a-nfipt penița-n plută orfan de iubită mă ustură

cu toate cele întâmplate, spui că totuși mă iubești ajung la mine trunchiate mirările așchii și-ncearcă tăișul în ochiul ochiului orice ai rosti îmi pare o ...amendă nimic nu-i adevărat, nicio

Știre(nu bârfă): Moartea e online, i-am dat un like (și un share la prietenii știu de ce) cât mă ține cămașa ruptă-n coate (și cu guler ros) a clipei sunt de-al naibii fericit un fel de nefel,

un nasture ce se încheie-descheie având de jur împrejur un fermoar femeie unde eram când am văzut noi ultima dată o cascadă? dar când era cât pe ce să spargem pojghița trecând râul

se crapă de ziuă prin breșa aceasta se-ntorc demonii din tură ultimul, rătăcit, orbecăie în gălbenușul orelor subțiri și se scurge deodată prin grătarul dreptunghi în canalizare ies să-mi plimb

așează-te cuminte la coadă aici se dă sentiment la doză… destul cât să te rănești cu el să te alegi apoi cu o razna bine dirijată pe reguli, norme așa-zise sociale și poți doar să cârtești când

1 n-am vrut să vă rănesc, ignor, deziubesc pentru toate câte am făcut nefăcut 2 deși fiecare atom din biata mea alcătuire este fix acolo unde trebuie să fie deși intențiile, dorințele,

nu trebuie să pari amabilă, bună, eforturile te-ar devasta și goli până la urmă, cu mine fii doar Tu… – în iubire nu există complezențe sau compasiuni, tot ce-i mai frumos în fiară se dezlănțuie:

casez derute, amăgiri, mofturi din alinturi însingurate casez toate codurile galben, oranj, roșu… pe seama posibilei îndrăgostiri retușez prognozele, graficele răsfrângerii treptelor sub

,,se-ntâmplă numai lucruri frumoase ziua ne primenește-n surâs ca de prunc cum să aleg doar fructele putrede căzute pe jos când ramul e plin și-aplecat înspre mine nobil braț de fecioară?’’ –

patruzeci și patru de zile, patruzeci și patru de zei fiecare cu pretențiile lui să-i închin sânge și speranțe niciunul n-a fost de partea mea, niciunul nu m-a iubit cât zeul de mâine patruzeci

fiul meu să n-ai nicio frică ai grijă să fii mereu fără prea multe griji fiul meu o să te-nvăț cum să mesteci mentă să nu se prindă maică-ta (astăzi eventuala mea nevastă – dar ție mamă