Bazarul vernil, sau testamentul unui ingrat

1 n-am vrut să vă rănesc, ignor, deziubesc pentru toate câte am făcut nefăcut 2 deși fiecare atom din biata mea alcătuire este fix acolo unde trebuie să fie deși intențiile, dorințele, chiar și cele mai banale păstrează în miezul lor posibila iubire iminentă, latentă și vă cheamă, știind că la nunta vieții nimeni nu trebuie să fie absent toate, dar nu oricum, s-au scurs în Marele Zadar al erorilor și pentru acestea rectific: dezleg toți atomii ca într-o explozie de lumină să vă iubească 3 (am scris vremea în ultima vreme și am de astăzi imperioasa nevoie să trec absolut totul într-o erată probabil că și gestul acesta curând va trece într-o erată la erată) 4 am totuși de ales să mi se pară o ispită resemnarea s-o iau de la alt capăt(și precis tot unul greșit) să împart neaverea și să plec într-o altfel de pustie nu precum aici sau s-o țin tot așa din eroare în eroare lustruind zadarul – vezi? există alternative 5 nu mă simt deloc obosit lehamitea am epuizat-o entuziasmul este în parametri – cât mai pot fi credul… pot mult mai multe acum (și nu voi mai începe multe doar fiindcă pot) găzduiesc niscai derute, ce-i drept, mi s-a cam micșorat Pământul tot ronțăind de-a orizonturi și hai-hui-ul îmi pare oarecum virtute, mi-s pașii flămânzi, deci... să mergem (abia acum înțeleg treaba cu mârțoaga din basm care se hrănea cu jăratic!…) 6 scrisul e trândăvie – deci sufăr mirarea e naivitate – deci sufăr întotdeauna mi-a fost frică de întuneric – deci nu mă mir că scriu amestecând viciile cu virtuțile – iarăși nu mă mir în rest, de orice mă mir și mirarea nu-i altceva decât oglindire înăuntru-afară unde infinitul e de-a-ntregul (e de scris nu glumă!) iar trândăvia astfel e... proaspătă 7 în câte-o dimineață mă trezesc nou eu nu mai sunt eu deși toate lucrurile sunt intime chiar orice loc de pe Pământ mă mut dintr-o oglindă într-alta mereu un altul mă strâmbă scoate limba, face din ochi, pune coarne până seara mă familiarizez cu toți acești eu (probabil experimentez conștient ce-nseamnă să fii în pielea altuia ori sunt doar scurte exerciții de iubire sau nu cumva pozez problemele mele celorlalți eu să aflu ce părere or avea) las ușile toate deschise până la refuz și vă dau vouă zilele mele – de nopți nimeni să nu se atingă, clar?!