Poezie
Cățeaua...
lumi nu îndeajuns de paralele
2 min lectură·
Mediu
sunt gelos de dau în tuse
fumez numele tău scris de mii de ori pe foiță
un păduche de lux pe inimă îngână psalmi (pithia desculță rânjește fotogenic)
în bibliotecă toate cărțile-s jolly și seamănă cu mine
în pivniță mă simt ca într-o placentă
ascult din gând ,,deep river women’’ – decorul preexistă, începe:
unde dorul meu ai fost azi-noapte dragă, n-ai auzit că se dă
cu apocalips pe afară?...
am copt turte pe pietre încinse, semănau a inimi și nori
tu ai coborât în pivniță, deși zici mereu că urci, citești mult, știu...
și unde-s turtele acelea? (nu știi că-s gelos!) vreau...
mmm... Luna mi-a scrijelit în palmă un nume, i le-am dat toate,
păreai tu...
..............................................
(aortă în flăcări căzute în forme, carne desprinsă de pe oase supraelastice
răsucite alb-sidef, craniul pulsând spre înăuntru, - vizibile doar tălpile )
îndrăgostitul, un eu aproximativ, aleargă țărmul imaginar – acolo unde
nu-i nicio mare, doar el vede totul o imensitate lichidă
un abur trezirea: recompunerea lumii reale cu durere unde
nimic nu mai e cum a fost - flăcări împietrite fosta viață,
el azi s-a născut... și orice ar privi în toate vede altceva
Luna, de exemplu, o turtă rece și-o iubire ca o nesfârșită ...tuse
.....................................................
pithia își mestecă poza, face ...mmm și-mi dă brânci
înapoi în pivniță, pe-afară umblă dezlegată ca o cățea
Luna
001399
0