Jurnal
nebunul... cel care țășnește dincolo de banal
2 min lectură·
Mediu
femeia nu mă întreabă dacă o iubesc
vede, simte, trăiește infernul, raiul deopotrivă
femeia nu îmi spune că mă iubește, fiindcă nu-mi spune nici
că respiră
respiră un aer de foc, dogoarea mea ce-ajunge oriunde ar fi
noi nu suntem noi, nici jumătăți complementare cumva
suntem fiecare în pantofii lui potriviți
trăim unul în celălalt, comod oarecum, dar nu în trupurile
mustind de vicii, de angoase, neputințe, febre... ci în căușul timpului
numit deseori și ...clipă
nu ne interesăm unul ce face celălalt, nu alăptăm frici, bănuieli,
decepțiile îi caută doar pe cei lași și pe cei care se mint singuri
noi nu ne facem complimente, zaharicale, daruri
tot ce avem este celălalt, deci ce aș avea eventual să-i dau este... ea, atâta am
și invers
cei care se apropie, cu teamă și neînțeles, de peștera noastră
decomandată, confort sporit
o zbughesc iute pe unde apucă: ne zic nouă, între ei, nebuni
și o vreme nici nu ne mai salută
temerarii și curioșii pot muri sau nu, totuna, iscodesc pe la geamuri
nu pot înțelege cum se pot iubi două făclii înalte
ei știu doar socializare în doi cu amabilități atent studiate în tabere speciale
sau bordel - unii doar self service
nouă ne sunt de ajuns tăcerile vii ce se cuibăresc între perne
de ajuns întrecerea viselor de a șterge tot universul și a pune un altul în loc
unul fără zgomotul și fără fățărnicie șlefuită cu abnegație
un univers în care să mai fie minim un eu și un ea... așa nebuni
nu ne trebuie bani, lucruri, mâncare, haine mai ales
între noi ce-am avea să vindem?... iar lucrurile prea ar ocupa spațiul în care
dansăm, dansăm,
nouă nu ne e rușine, plictis, lehamite, orgoliu,
nu ne facem reproșuri când unul sau celălalt a înghețat cumva
vezi? ...țurțurii par flăcări
noi nu vom îmbătrâni ca alții, nici nu vom muri cu funeralii cu fast hilar
nici nu vom râde de morți și nici de moarte vreodată
noi vom fi cândva doar cărbuni
altui foc, altor facuri
noi ar părea că încă nici n-am făcut cunoștință: bună, sunt eu / încântată, sunt ea
deși nu ne-am despărțit nicio zi
de la zidirea lumii încoace
noi nu ex-istăm ci mai degrabă ...in-istăm
așadar, ne puteți bănui în orice om de pe stradă, uneori și în voi deși
nu sunteți așa nebuni, nu vă permite educația, banalul
0144.055
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu D.G. Barbu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 396
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu D.G. Barbu. “nebunul... cel care țășnește dincolo de banal.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/jurnal/14024656/nebunul-cel-care-tasneste-dincolo-de-banalComentarii (14)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Întotdeauna mi-a plăcut să cred că așa ar trebui să arate apropierea celor două persoane din același întreg, poemul acesta are urmă de idealism incurabil, de care din fericire încă sufăr. Pe alocuri introduci în opoziție cu pilonii crezului tău direcția pe care tinde să o capete sensul iubirii în aceste zile, asta delimitează și mai bine ceea ce ai vrut să scoți în evidența. Mi-a plăcut.
0
Distincție acordată
bună, sunt eu / încântată, sunt ea
deși nu ne-am despărțit nicio zi
de la zidirea lumii încoace
Bună, sunt tot eu / încântată, interesant poemul, l-am citit cu plăcere, atrage meditația, ideea în sine este foarte frumos exprimată.
Poemul începe promițător cu femeia care simte și raiul și iadul atunci când iubește, pe măsura citirii poemul din mugurele incipient se face un fruct foarte bine copt.
Am două observații:
Versul acesta: nouă ne este de ajuns tăcerile vii ce se cuibăresc între perne, mi-a plăcut în mod deosebit, nu știu dacă fac bine să-l citez, nu înseamnă ca fac discriminare.
La versul: unul fără zgomotul și fără pestrițul fățărniciei șlefuită cu abnegație, aș scoate pestrițul. Mai mult ca sigur e chestiune de gust, dar pestrițul ăsta mă izbește neplăcut.
Așadar mă pot bănuie în orice om de spe stradă, oarecum o universalitate, iubirea ca un material steril aplicabil tuturor cu efect sigur :)
deși nu ne-am despărțit nicio zi
de la zidirea lumii încoace
Bună, sunt tot eu / încântată, interesant poemul, l-am citit cu plăcere, atrage meditația, ideea în sine este foarte frumos exprimată.
Poemul începe promițător cu femeia care simte și raiul și iadul atunci când iubește, pe măsura citirii poemul din mugurele incipient se face un fruct foarte bine copt.
Am două observații:
Versul acesta: nouă ne este de ajuns tăcerile vii ce se cuibăresc între perne, mi-a plăcut în mod deosebit, nu știu dacă fac bine să-l citez, nu înseamnă ca fac discriminare.
La versul: unul fără zgomotul și fără pestrițul fățărniciei șlefuită cu abnegație, aș scoate pestrițul. Mai mult ca sigur e chestiune de gust, dar pestrițul ăsta mă izbește neplăcut.
Așadar mă pot bănuie în orice om de spe stradă, oarecum o universalitate, iubirea ca un material steril aplicabil tuturor cu efect sigur :)
0
pentru Manuela
dintr-o dilemă de acord
"nouă ne este de ajuns tăcerile"
dintr-o dilemă de acord
"nouă ne este de ajuns tăcerile"
0
mulțumesc Gabriel pentru că Universul real este mai frumos cu... incurabili
Manuela, Ioan-Mircea, nu am scuze pentru ,,e multe'' nici dacă a fost conceput textul inițial în italiană, este o gravă neatenție, lumina pusă desigur este pentru ,,fruct'' și nu pentru incoerențe
pestrițul zgârâie, ai dreptate, corectând acum aș stinge ...lampa
suze tuturor celor care iubesc gramatica și poezia nepripită
Manuela, Ioan-Mircea, nu am scuze pentru ,,e multe'' nici dacă a fost conceput textul inițial în italiană, este o gravă neatenție, lumina pusă desigur este pentru ,,fruct'' și nu pentru incoerențe
pestrițul zgârâie, ai dreptate, corectând acum aș stinge ...lampa
suze tuturor celor care iubesc gramatica și poezia nepripită
0
O frumoasă meditație asupra existenței, a omului și a vieții, deși nici moartea nu pare a fi marginalizată.
0
Distincție acordată
un poem cu un început frumos care priveste cuplul la microscop,încearca cu detasare sa îi descifreze punctele de "suspensie" unul de celalalt:
"femeia nu mă întreabă dacă o iubesc
vede, simte, trăiește infernul, raiul deopotrivă
noi nu suntem noi, nici jumătăți complementare cumva
suntem fiecare în pantofii lui potriviți"
o exprimare moderna,decomplexata,cuplul pare liber dar în acelasi timp sudat într-o ecuatie care schimba imaginea unui cuplu traditional,banal:
"trăim unul în celălalt, comod oarecum, dar nu în trupurile
mustind de vicii, de angoase, neputințe, febre... ci în căușul timpului
numit deseori și ...clipă
nu ne interesăm unul ce face celălalt, nu alăptăm frici, bănuieli,
decepțiile îi caută doar pe cei lași și pe cei care se mint singuri
noi nu ne facem complimente, zaharicale, daruri
tot ce avem este celălalt, deci ce aș avea eventual să-i dau este... ea, atâta am
și invers
cei care se apropie, cu teamă și neînțeles, de peștera noastră
decomandată, confort sporit
o zbughesc iute pe unde apucă: ne zic nouă, între ei, nebuni
și o vreme nici nu ne mai salută"
nouă ne este de ajuns tăcerile vii ce se cuibăresc între perne( CORECTATI noua ne sunt de ajuns tacerile..!!!)
urmeaza o logoree care nu serveste ideii...
"de ajuns întrecerea viselor de a șterge tot universul și a pune un altul în loc
unul fără zgomotul și fără pestrițul fățărniciei șlefuită cu abnegație
un univers în care să mai fie minim un eu și un ea... nebuni așa"
dragostea le tine de foame si sete într-o societate consumerista:
nouă nu ne trebuie bani, lucruri, mâncare, haine mai ales
între noi ce-am avea de vândut?... iar lucrurile prea ocupă spațiul în care
dansăm, dansăm,
nouă nu ne e rușine, plictis, lehamite, orgoliu,
nu ne facem reproșuri când unul sau celălalt a înghețat cumva
ex-istam,in-sistam..;sunt prea fortate si nu trimit decât la un joc de litere nu de idei...
dar poezia are prospetimi si interogatii noi,are un curaj care merita încurajat si subliniat..
"femeia nu mă întreabă dacă o iubesc
vede, simte, trăiește infernul, raiul deopotrivă
noi nu suntem noi, nici jumătăți complementare cumva
suntem fiecare în pantofii lui potriviți"
o exprimare moderna,decomplexata,cuplul pare liber dar în acelasi timp sudat într-o ecuatie care schimba imaginea unui cuplu traditional,banal:
"trăim unul în celălalt, comod oarecum, dar nu în trupurile
mustind de vicii, de angoase, neputințe, febre... ci în căușul timpului
numit deseori și ...clipă
nu ne interesăm unul ce face celălalt, nu alăptăm frici, bănuieli,
decepțiile îi caută doar pe cei lași și pe cei care se mint singuri
noi nu ne facem complimente, zaharicale, daruri
tot ce avem este celălalt, deci ce aș avea eventual să-i dau este... ea, atâta am
și invers
cei care se apropie, cu teamă și neînțeles, de peștera noastră
decomandată, confort sporit
o zbughesc iute pe unde apucă: ne zic nouă, între ei, nebuni
și o vreme nici nu ne mai salută"
nouă ne este de ajuns tăcerile vii ce se cuibăresc între perne( CORECTATI noua ne sunt de ajuns tacerile..!!!)
urmeaza o logoree care nu serveste ideii...
"de ajuns întrecerea viselor de a șterge tot universul și a pune un altul în loc
unul fără zgomotul și fără pestrițul fățărniciei șlefuită cu abnegație
un univers în care să mai fie minim un eu și un ea... nebuni așa"
dragostea le tine de foame si sete într-o societate consumerista:
nouă nu ne trebuie bani, lucruri, mâncare, haine mai ales
între noi ce-am avea de vândut?... iar lucrurile prea ocupă spațiul în care
dansăm, dansăm,
nouă nu ne e rușine, plictis, lehamite, orgoliu,
nu ne facem reproșuri când unul sau celălalt a înghețat cumva
ex-istam,in-sistam..;sunt prea fortate si nu trimit decât la un joc de litere nu de idei...
dar poezia are prospetimi si interogatii noi,are un curaj care merita încurajat si subliniat..
0
Angela, microscopul văd e pe text și are și bec... mulțumesc
nu apăr jocul literelor, nu justific, zic doar că ex-sist/in-ist vrea să arate cum ex-sistăm exteriorizați, fugind din/de noi... greu re-găsindu-ne
- poetic vorbind ai dreptate
vorbăria în plus este o pacoste de care nu scap, chiar și când tac...
încotro-ul (quo vadis-ul) ar trebui căutat înăuntrul fiecăruia, poate
nu apăr jocul literelor, nu justific, zic doar că ex-sist/in-ist vrea să arate cum ex-sistăm exteriorizați, fugind din/de noi... greu re-găsindu-ne
- poetic vorbind ai dreptate
vorbăria în plus este o pacoste de care nu scap, chiar și când tac...
încotro-ul (quo vadis-ul) ar trebui căutat înăuntrul fiecăruia, poate
0
offTopic
rog, cu scuzele necesare, să mă ajute un editor dacă se poate, să corecteze năzbâtia agramată din text, acel ,,nouă ne este (sunt) de ajuns tăcerile''
dacă o fac eu rămâne textul pe întuneric, nu?
mulțumesc și... poate voi reuși să fiu mai atent când postez!
rog, cu scuzele necesare, să mă ajute un editor dacă se poate, să corecteze năzbâtia agramată din text, acel ,,nouă ne este (sunt) de ajuns tăcerile''
dacă o fac eu rămâne textul pe întuneric, nu?
mulțumesc și... poate voi reuși să fiu mai atent când postez!
0
eu as taia cam jumatate din poem, sa pastrez ce e bun, sa scap de surplusuri si sa pastrez din tensiune. asa iti vine sa-l lasi balta dupa primele 10 versuri. plus ca e cam neglijent redactat, are si un ditamai dezacordul - nouă ne este de ajuns tăcerile vii - ma intreb oare cele doua persoane care au acordat stelute n-au simtit asta?
noi vom fi cândva doar cărbuni
altui foc, altor facuri - asta e o imagine foarte reusita - carbunii altui foc - dar facurile ce sunt? daca era vb de alte focuri, repetitia strica, merita eliminata.
gaselnita asta cu noi nu ex-istăm ci mai degrabă ...in-istăm - am mai citit-o si pe la altii, mie personal min se pare copilaroasa.
chestiile ca astea
nu ne interesăm unul ce face celălalt, nu alăptăm frici, bănuieli,
decepțiile îi caută doar pe cei lași și pe cei care se mint singuri
noi nu ne facem complimente, zaharicale, daruri
tot ce avem este celălalt, deci ce aș avea eventual să-i dau este... ea, atâta am
și invers
nouă ne este de ajuns tăcerile vii ce se cuibăresc între perne
de ajuns întrecerea viselor de a șterge tot universul și a pune un altul în loc
unul fără zgomotul și fără pestrițul fățărniciei șlefuită cu abnegație
un univers în care să mai fie minim un eu și un ea... nebuni așa
nouă nu ne trebuie bani, lucruri, mâncare, haine mai ales
între noi ce-am avea de vândut?... iar lucrurile prea ocupă spațiul în care
dansăm, dansăm,
noi nu vom îmbătrâni ca alții, nici nu vom muri de funeralii cu fast hilar
nici nu vom râde de morți și nici de moarte vreodată
si poate si altele le-aș șterge fara sa-mi para rau.
noi vom fi cândva doar cărbuni
altui foc, altor facuri - asta e o imagine foarte reusita - carbunii altui foc - dar facurile ce sunt? daca era vb de alte focuri, repetitia strica, merita eliminata.
gaselnita asta cu noi nu ex-istăm ci mai degrabă ...in-istăm - am mai citit-o si pe la altii, mie personal min se pare copilaroasa.
chestiile ca astea
nu ne interesăm unul ce face celălalt, nu alăptăm frici, bănuieli,
decepțiile îi caută doar pe cei lași și pe cei care se mint singuri
noi nu ne facem complimente, zaharicale, daruri
tot ce avem este celălalt, deci ce aș avea eventual să-i dau este... ea, atâta am
și invers
nouă ne este de ajuns tăcerile vii ce se cuibăresc între perne
de ajuns întrecerea viselor de a șterge tot universul și a pune un altul în loc
unul fără zgomotul și fără pestrițul fățărniciei șlefuită cu abnegație
un univers în care să mai fie minim un eu și un ea... nebuni așa
nouă nu ne trebuie bani, lucruri, mâncare, haine mai ales
între noi ce-am avea de vândut?... iar lucrurile prea ocupă spațiul în care
dansăm, dansăm,
noi nu vom îmbătrâni ca alții, nici nu vom muri de funeralii cu fast hilar
nici nu vom râde de morți și nici de moarte vreodată
si poate si altele le-aș șterge fara sa-mi para rau.
0
din comentarii rezultă că au văzut toți gafa cu ,,e multe''
da, voi relua mesajul din text și-l voi așterne în alte cuvinte, mai puține, esențiale
mulțumiri
0
eu am atras atentia la acordul gramatical,dar fiindca autorul e in italia,e un accident care poate fi justificat(deci unii se grabesc sa ne critice cu ochii "cam" închisi(de ce oare?)
deci L.A. se grabeste sa ne incrimineze fara rost ca de obicei
sa îi fie de bine...
în rest avem aceleasi sugestii,nu vad o mare diferenta...
doar ca au am pus "in evidenta" partile care promit o schimbare de mentalitate, de tematica
deci L.A. se grabeste sa ne incrimineze fara rost ca de obicei
sa îi fie de bine...
în rest avem aceleasi sugestii,nu vad o mare diferenta...
doar ca au am pus "in evidenta" partile care promit o schimbare de mentalitate, de tematica
0
poți corecta singur. "textul pe întuneric"? adică?
intri pe "poți edita/corecta acest text (în josul paginii), corectezi și dai "trimite".
simplu:)
intri pe "poți edita/corecta acest text (în josul paginii), corectezi și dai "trimite".
simplu:)
0
Angela, cum spuneam, nicio scuză nu mă spală de lipsa de atenție, știu că este extrem de necesară gramatica, la varianta italiană gafa nu există la versul cu pricina... Leonard așa este el, exigent, și nu-i rău
uite, corectez
uite, corectez
0
mulțam fain, așa este, pentru că nici ea nu ne marginalizează, meditează profund asupra existenței noastre, iar alte(dese)ori nu, pur și simplu acționează
mesajul textului l-ai încadrat perfect, măcar de-am ajunge să nu fie luat drept nebun cel ce iese din obișnuitul pseudo-iubirilor și trăiește iubirea cu toată ființa lui
mesajul textului l-ai încadrat perfect, măcar de-am ajunge să nu fie luat drept nebun cel ce iese din obișnuitul pseudo-iubirilor și trăiește iubirea cu toată ființa lui
0
