Pe vremea când eram în toc
Peniță și tu călimară,
Ne așezam în vers, cu foc,
Pe-o filă-n fiecare seară,
Și-n iz de tei sau busuioc,
Prin sticla lămpii să apară
Făceam poeme, ca-ntr-un
Obiecte pierdute
(anunț în ziarul local)
“Pierdut logodnică în mall,
‘Nainte chiar de cununie,
Blondă-natur, cu capul gol,
Pantofi de lac și pălărie” ;
Ne-am cunoscut ieri
De ziua ta femeie, de ești mamă sau fiică,
Ori metamorfozată în soacră mare, mică,
Doresc la fiecare un cer fără de nori,
Lângă acela care v-aduce astăzi flori,
Și mulți ani, fericire, căci
Se împlinesc azi patruzeci de ani,
Când mă gândesc cu patimă oftez,
La timp, la sănătate și la bani,
De când am început ca să fumez ;
Eram în noaptea de revelion
Între colegi, la un
În biblioteci, pe rafturi pline,
Printre coperți cu foi veline,
Uitați de vreme, prăfuiți,
Stau filozofii rânduiți,
Ce, apărând ca prin minune,
La vremea lor au dat povață,
Și-au
Ne este teamă de păcat,
De iad, de cazne, dar e scris,
De prima dată s-a-ntâmplat
După cum știm, în paradis ;
Din pomul care-a fost oprit,
(Și asta din curiozitate)
Un măr în doi au
Nici nu era bine-nsurat,
Că de aseară se chiora,
În noul lor certificat
Și-un lucru clar, nu-nțelegea,
L-a-ntors pe față și pe dos,
L-a frunzărit chiar supărat,
Citi din nou de sus în
N-am cunoscut mai sadică durere,
Nici nemilos, nici mai teribil chin,
Încât, la disperare,-o mângâiere
S-o caut într-o cupă de venin ;
Nu e calvar, nici crunte suferinți,
Să te aducă-n
Cățeluș cu păru’ creț
Și-a lăsat al lui coteț,
Puse coada pe spinare
Și plecă în lumea mare,
Cu o diplomă, măi frate,
(Că dormea la Facultate)
Vreo trei fire de verdeață,
Neavând decât
Fusei azi-noapte-n paradis,
Așa-ntr-o vizit\'amicală,
Păi fraților, v-o spun deschis,
Situația-i foarte nasoală :
De la intrare-am fost luat
De blonde gol-goluțe-goale,
Fierbinți că tot am
Mi-a scris, fă țață, o scrisoare,
Că e plecat cam de vreun an,
Ion, îl știi, a lu\' Mardare,
Acuma-i Neil, american,
Și-o tot citesc și-o frunzăresc,
Nu-ș\' ce să zic (?!) sunt în dilemă,
La
Domnule judecător
Mă declar nevinovat,
Victima, într-un cotor
Mic de măr s-a-mpiedicat ;
Eu, ședeam civilizat
După colț, îmi curățam,
Cu cuțitul confiscat
Unghiile ce le am,
Iar
Dragii mei, v-o spun cinstit,
Știți, nu umblu cu perdea,
Cucul meu s-a ramolit,
Martoră-i nevastă-mea ;
Singurul cadou primit
De la tata, când mi-a spus,
“Fii, băiete, mulțumit
Că pe lume
Motto:
Astăzi seară avem, bucurie mare
Si patru copii punem iar la masă,
Dar o întrebare ce încă mă doare:
-Când îi vom aduce pe români acasă?
Dumitru Florin Constantin
Acest catren
De aș avea putere-n mâna dreaptă
Să-i țin de ceafă, ți i-aș altoi
Cu stânga până ce m-aș răcori
Fără regret, pentru această faptă;
Le-aș da la ochi pân’ dudele s-or coace,
Și dinții
Am sclis azi-noapte-o poezie
Fiind atâta de miscat
De-un cățelus cu păl buclat
Fălă pălinți ca să-l mângâie,
Plângea sălacu-ntle boscheți
Si nemâncat si jegălit,
Da’ nimenea nu s-a oplit
Din
Cică, Sfântul Valentin,
Ce-l sărbătorim mereu,
E cam supărat puțin,
După cum aud și eu ;
Ciocolată, trandafiri,
(Cât de mulți, c-avem destui)
Unei vechi sau noi iubiri
Dăruim de ziua
Când Paștile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri și dus agale,
Copil mă regăsesc în satul meu
La casa bătrânească de pe vale ;
Simt și acum, pe prispă, dimineața,
Cernându-și fluturașii de
Te-am căutat din nou la telefon,
Gândindu-mă cu patimă la tine
Și mai ales la micile buline
De pe chiloții-aceia roz-bombon,
Te-am mai sunat în zori, de vreo cinci ori,
Pe dinți, mă iartă,
Cu-atât de multe presupuneri
Știința nene a venit,
Chiar teorii, poți să le-numeri,
Că-n Universul infinit
Ar fi “ceva” inteligență,
Ori fi’nțe, cum zic, raționale,
Dar fraților, fără
Mi-a căzut în ceașcă iar,
Drum de seară, așternut,
Lângă toartă bani, în dar,
Și-n fund un necunoscut ;
Nu mă mir, de câțiva ani,
Care mi-au fost bunicei,
Diminețile iau bani
Io lucrând doar
VC