Pe scara noastră, la etajul trei,
Șade un tânăr talentat poet,
Ce zilnic ridica la Dumnezei
Vecinei, violoniste-ntr-un cuartet,
Cum începea să scrie un sonet,
Sacâzul se cernea cu gust
Cum să faci un milion
De zeci, de sute, mii de ani,
Se vrea răspuns la o-ntrebare :
Cinstit, corect, un sac de bani
Cum poți să faci, fără sudoare ?
Cel mai ușor, cum unii zic,
Ar fi să-i
Mă-ntreb nedumerit distinse doamne
Căsătorite sau recidiviste,
Indiferent sub farduri câte toamne
Ascundeți pentru voi de egoiste,
Cum până astăzi nu ați învățat
Că n-are rost, făcând
Atât de multe rele despre soacră
S-au scris, s-au spus și se mai clevetește,
C-ar fi otravă, ciumă, c-ar fi acră…
La mine însă, nu se potrivește…
Și nu c-aș vrea ca să vă bag în boale,
Nici să
Prin satul meu ce-l port de ani în gând
La fel cum se gătea în primăveri,
Mă furișez adesea ascultând
Bobocii alintați de-un soare blând
Cum se deschid de bucurie-n meri ;
Cobor apoi pe râu,
Când te-am văzut pentru întâia-și dată
Simțeam că îmi vei fi a mea pe veci,
N-ai să mă lași cu buza dezumflată
Luând ce n-ai pe tine și să pleci,
Că io ți-o spun, mă știi că nu fac
Dintre fabulele care
Au avut succes odată,
Este una ce îmi pare,
Astăzi, foarte demodată,
Chiar mai mult, inoportună
Pentru-această rânduială,
Cu-o morală care-i sună
Ne-am întâlnit la Universitate,
La ceas, îți amintești de florărese ?
Era trecut de cinci și jumătate,
Deci, sfertul academic se dusese (!)
Ne-am luat de mână și-am pornit în viață
De parcă ne
Când omul a descoperit prostia,
Mândria-n sinea lui s-a-nfiripat,
Iar de atunci, cu toată bucuria,
Cu deștu-arătător s-a indicat;
Chiar mai târziu când a evoluat
Și proștii arătau mai
Pe vremea când eram flăcău în sat
Și apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate :
“Măi, ce frumos și ce chipeș băiat !” ;
Le-am auzit și-apoi, fi’nd însurat,
Când ne
Doar s-au dat jos din avion
Veniți cu-afaceri la Paris,
Marin, Vasile și Ion,
Să fac’o tură, au decis ;
Căscând ei gura prin vitrine,
Ajung în zona deocheată,
Ce expunea doar manechine
Cu
Ce bucurie pe Gigel
Când a intrat bunica-n casă (!)
În sus sărea dragul de el
Cu-o față-atât de radioasă :
-Ce bine-mi pare c-ai venit !
Tăticu e-n bucătărie
Și este gata pregătit
Să facă o
După luni de plictiseală, zile, nopți caniculare,
Printre halbe, mahmureală, pe la munte, pe la mare,
Văd aiurea într-un ziar, vestea aia mai nasoală
Desenată de tipar :“MÂINE-I PRIMA ZI DE
De s-ar vinde-n târg necazul
La un preț, plus TVA,
Primii, ăi de freacă prazul
N-ar da, chioară, o para,
Alții, de se fac la stat
C-ar munci, mințiți cu bani,
Nu ar da, fi’nd motivat,
Pe
Iera parcî-o zî di sărbătoari,
Că-n șientru la Pașcani or apărut,
Prin prăvălii șî pi Ulița mari,
Chiloți atât di mulți și n-am văzut,
Șî ni miram cu toți privind la iei,
Fi\'ndcî la noi, pi
Mi-a pus un ins cu-o minte prematură,
O întrebare cu întorsătură :
Dacă ar fi cumva o legătură,
Între cultură și agricultură (?!)...
Cu toate că-s cam mic eu de statură
Și studii am
Mi-am luat și eu de-un an apartament,
C-un dormitor, pe colț, la termopane,
Nu spun cât m-a costat căci, evident,
Pentr-un burlac este de milioane,
Am o vedere splendidă la parc
Și lăptăria-i
Poezie de Crăciun
A sosit din nou Crăciunul,
Casele de nea-s cernute,
Vin copii cu Moș Ajunul,
La covrigi și la nuci multe ;
Printre fulgi din cer coboară,
Bucuros cu nasu’ roșu’
Și cu cerbi
Mă calcă lumea în picioare
Ușor, mai tare, apăsat
Și fără nici o supărare
Direct în față sînt scuipat ;
Se-aruncă cu gunoi pe mine,
Chiștoacele cu bobârnace,
Fără respect, câte un
O listă am de ani de zile
Într-o agendă de birou,
Și trec prin galbenele-i file
Doar de Crăciun și anul nou,
Când simt, e-adevărat, cam rar,
Că numele ce-s scrise-n ea
Nu-s parte a hârtiei
VC