valeria tamas

Școala-i gata, of ce bine! Cine-i veselă ca mine? Doar cât ai pocni din bici, Sunt la țară,la bunici. Mere coapte în livadă, Zmeura, ce stă să cadă, Mure negre și afine, Ziceți-mi, e rău

Vine barza în curând Pe bunic îl văd mergând Pe cărarea din pădure Pe umăr cu o secure. Pe urmă-i calc cătinel, Vreau să văd ce face el. S-a oprit lâng-un copac Și frumos el l-a

spic cu bobul plin - se bucură de umbră o buburuză cad picuri de ploaie - un copil sare coarda în tinda casei coborând din pod ultimele boabe de grâu - convoi de furnici două

Fetițe și băieței Dornici astăzi de mișcare; În parc, pe aleea mare, E-ntrecere dragii mei! Zarvă mare la plecare Cu emoții stau bunicii Cocoșei se dau piticii, Nimic nu e nou sub

scâncet de prunc - două mânuțe albe cuprind soarele ape umflate - răsucind rozariul mâini uscate album prăfuit - copilul din fotografii îmi seamănă sub nucul bătrân vechea

Mușuroiul de furnici Ancuța-n curte la joacă Nu găsește ce să facă. Haide iute prin ogradă Poate-și găsește de treabă. Treabă e, dar ce-i aici? Un mușuroi de furnici! Îl găsește pe

cartea închisă- șoarecele nu mai are răbdare ora închiderii - tânțarii lucrează peste program până și soarele se dă de-a scufundușul - zi de scaldă

În grădină la bunica Lucrez toata ziulica, Orișicât eu mă zoresc Cu treaba nu prididesc. Pe-un arac trei roșioare Se bucură azi de soare. Doi ardei mai rotofei Grijă vor să am de

noapte cu stele- zâmbind micul cerșetor se visează prinț nimeni nu-l vede - în lumina orașului micul cerșetor mâna întinsă - în lacrima din palmă o stea licărind Ochii lui

soarele topit - o barză aurie sorbind oceanul

plouă, fulgeră și tună s-a dezlănțuit urgia jos în iarbă păpădia n-are unde să se-ascundă. sub streșini un fluturaș tremură din aripioare bucuros e de sălaș dar visează-un pic de

S-a pornit așa deodată Dintr-un nor, peste câmpie. Ea, în rochie-argintie Cu o trenă-nvolburată. S-a întins ca o mătasă Peste câmp, fără de maluri Curge peste tot, în

Glu-glu-glu, înfuriat E curcanul pe-nserat Fiindcă ii veni brusc cheful Să fie-n ogradă șeful. Dar te pui cu cele mici Rațe, gâște, bibilici, De stăpână adorate Și de copii

Când zăpada se topește Sub raze blânde de soare Cine gingaș vezi c-apare Primăverii să-i dea veste? Ghiocelul, clopoțelul, Care dup-o iarnă lungă Frigul de pe văi alungă Și pornește

ascultând Bach- parfumul iasomiei urcă la etaj gângurit de prunc – petale de iasomie în covata nouă scrisoare veche– parfumul iasomiei abia simțit Vinovată iasomia din

Buburuza Peste câmpul plin de flori O pornesc încă din zori, În rochița cu buline, Cine-i frumoasă ca mine? Sus, în cuib sub rămurele, Plâng doi pui de păsărele, Foame li-e și

desen pe asfalt- copilul aproape orb pictând soarele

Rândunica Pe o margine de ram Rândunica stă la geam. Ea, pe limba ei vorbește Și-nțeleg că-mi mulțumește. Când tâlharul de motan Pofticios și cam mârlan A dat iama între

Creioanele colorate Prietene adevărate, Am creioane colorate! Pentru fiecare floare , Eu găsesc câte-o culoare. Albă pentru dalbul crin, Pentru mac, roșu carmin. Galben

un coșciug mic pentru canarul mort - zi fără cântec

copil alergând - florile iasomiei îl urmează Prin curtea goală... doar florile iasomiei dansand Ravel – petalele iasomiei toate in aer Iasomie-n floare – bătrâna sub

Macii înfloriți – buzele secerătoarei astăzi mai roșii Fluturat de vânt părul galben al fetei care privește luna nimeni la crucea păstorului de capre – doar greierii-l

muribundul- de firul păianjenului stea atârnând sub clar de lună o cioară croncănind în salcâmul uscat fagurii storși - printre albine moarte furnici flămânde asinul

castel în paragină - frunze purtate de vânt măturând curtea putrezit de vreme doar potcoava ruginită în loc de prag ferestre sparte - în loc de vitralii un curcubeu cetatea