Ceața învelește totul
Ca o mantie de nori,
Și în taina ei ascunsă
Fără teama stăm noi goi.
Nopțile demult apuse
Sau întors cu acești nori,
Ca în zi de primăvară
Cînd din nou se-ntorc
Lacrimi iartă-mi de tot pun
Peste chipul tău angelic,
Tu nu meriți asta..., știu
Iartă-mi gîndul efemer-ic.
Știu că sufletul îl ai
Așternut doar pentru mine,
Iartă-mi vrajba..., colt de
Timpul trece fără noimă
Ca un tren în gara veche,
Toate trec se duc tăcute
Și se scurg fără pereche.
Doar în urmă amintiri
Scrijelesc firav pămîntul,
Timpul cerne, timpu-i mut
Cît aș
Tăceri ce bîntuie stinghere
Poteci ce se afundă fără sens,
Sînt clipe pline de nimicuri
Hîrti nescrise aruncate la gunoi.
Hătișuri îndesate de himere
Răstălmăciri ce nu-și au sens,
Și teori
Noapte rece fără milă
Te așezi pe tîmpla-mi caldă,
Și mă biciui și mă doare
Și nu pot găsi scăpare.
Noapte rece-n pribegie
Printre gînduri înghețate,
Dă-mi tu doamne, dă-mi tu mie
O
Se scutură din norii plumburii
Ca o sentință dusă pîn la capăt,
Steluțe albe , mii si mii
Căzute întrupate laolaltă.
Imaculat devine orice sumbru
Si prea curat devine și pustiul,
E iarnă
Atît de aproape, și totuși departe
Seara cade pe fereastra ta
Atît de aproape, atît de departe
Sînt aici și vreau să te strig.
Muzica răsună știu că auzi
Luminile ce le văd le vezi și
De-aș privi la cer cu tine
Ti-aș alege dintre stele ,
Steaua cea mai luminoasă
Care-ar semăna cu tine.
Știu că stele sînt destule
Insă rare sînt ca tine,
Nu sînt toate luminoase
Și nici
Sînt nebun în zi, în noapte
Printre oameni tot alerg,
Sînt nebun dar duc cu mine
O iubire , un poem.
Nu-s nebun ca am vreo boală
Sînt nebun findcă iubesc,
O iubesc și îmi e dragă
O iubesc
Trece vremea și se duce
Prelingîndu-se prin lume,
Ca o apă curgătoare
Adunînd cu ea suspine.
Nu mie bine fără tine
Zidurile strîng prea tare,
Inchisoarea ce mă strînge
Nu-mi dă pace si mă
Nu poți zbura fără de aripi
Îngerii îți dau aripi,
Te poartă în lumea lor
Iubind.
Iubind simți visele cum îți dau tîrcoale
Ca un vînt cald de vară,
Visele te înaltă spre
Lacrimi uneori prea cad
Fără rost din multă teamă,
Și uităm , și ne-ntrebăm
De e zi sau de e seară.
Dă-mi tu mîna, hai în brațe-mi
Pe pămînt acum ne-avem,
Ne iubim ca nimeni alții
Și
S-a lăsat iarași noaptea
Plouă absurd si-i frig,
De strajă e doar toamna
Iar eu te strig , te strig.
Prin străzi întortochiate
Îți porți prin ploaie pașii,
Grăbind s-ajungi niciunde
Spre
Ochii tăi mă fac să zbor
Pe a inimii cărare,
Nu mai pot de al tău dor
Tu-mi ești viață, îmi ești soare.
Fără tine eu nu sînt
Sînt un trecător aiurea,
Viața mi-e un tainic cînt
Îmi ești
Am nevoie de tine
Mereu te vreau lîngă mine,
Avem nevoie de noi
Vrem să fim amîndoi.
La bine,la greu
Noi fi-vom mereu,
Impreună pe ăst pămînt
Plîngînd am facut legămînt.
Nu ne-a fost
Inchide ochii,lasă-i să viseze
E noaptea noastră, noaptea de-început,
Pe margine de clipe efemere
Atunci ne-am dăruit primul sărut.
De mînă am pășit spre stele
Să ne cunune, să ne fie
Mă rezem de amintire
Singur în odaia-mi rece,
Mă gîndesc la mîngîiere
Și la timpul ce nu trece.
Mă gîndesc la păru-ți negru
La privirea-ți cristalină,
Să-ți șoptesc pe la ureche
Gîndul
Înfășurat în gînduri către tine
Prin ploaie merg ca un copil,
Tresalt la picături ce vine
Și le percep ca un fior de frig.
Mă las plouat din cap pînă-n picioare
Fiorul rece mă
Da, azi e toamnă
Toamnă a viselor noastre,
Toamnă a împlinirii noastre sufletești
Suflete plînse, suflete deznădăjduite...
Azi am simțit toamna
Trupurile noastre s-au împletit,
S-au
Ce nu aș da să pot zîmbi
Pe-al fericiri mele gînd,
Să simt cu soare-i zi de zi
Să pot visa, să pot zbura...
Ah, cît aș vrea sa fiu un fulg
Să tot plutesc purtat de vînt,
Să pot să spun la
Zilele vieții curg ca un izvor
Curg la vale culegînd în mers păcate,
Învolbuarte sau line
Viața curge la vale ca un fir de apă.
La început sîntem limpezi, cristalini, frumoși
În noi se
Frunze cad pe-al toamnei sceptru
Colorînd romantic totul,
Pașii mii cufund în foșnet
Sufletul ți-l am alături.
Retrăiesc în gînd sărutul
Ce prin noapte mi l-ai dat,
Frunze cad pe-al
Buze dulci , două cireșe
Să tot muști să tot le-atingi,
Dor de ele mă topește
Și deloc nu mai ajung.
Dorm cu gîndul tot la ele
De trezit..., acolo sînt,
Tot le vreau , n-ajung la ele
Și mă
Iubirea..., magic labirint
Doar cei aleși îl pot străbate,
E presărat cu zile lungi
Și nopți de lacrimi înecate.
Nu mulți ajung la orizont
Nu mulți văd poarta spre ieșire,
Se pierd