Poezie
Poveste frumoasă a destinului meu
1 min lectură·
Mediu
Ceața învelește totul
Ca o mantie de nori,
Și în taina ei ascunsă
Fără teama stăm noi goi.
Nopțile demult apuse
Sau întors cu acești nori,
Ca în zi de primăvară
Cînd din nou se-ntorc cocori.
Nimeni nu credea că poate
Astfel clipe vor sosi,
Ne credeam mult prea departe
Mult prea mici eram a ști.
S-au întors din nou cu ceața
Basmul nopților tîrzii,
Să ne lumineze viața
De acum și cit vom fi.
Ce-am în suflet? E doar soare,
Un covor de flori și vis,
E o caldă sărbătoare
Un drum lin spre paradis.
Inima din piept îmi bate
Doar știind ca e a ta
Și va bate pîn' la moarte
Pentru tine viața mea.
001610
0