Timpul se scurge pe toboganul firii
Zi de zi mă trezesc alunecînd , alunecînd,
De ce să mă pot agăța, aș vrea să mă agăț
Măcar de o rădăcina, măcar de un gînd.
Fiecare clipă ce vine mă
Sărută-mă...
Scapă-mă de doruri,
Alungă-mi tristețea
Cuprinde-mă cu brațele tale.
Ma sting așteptîndu-te
Simt cum mă prăbușesc,
Am nevoie de privirea ochilor tăi
De sărutul
Și fug și fug la tine s-ajung
Perdele de fum, mă îneacă, mă strîng,
Alerg ca nebun pe drumuri plîngînd
La tine s-ajung, la tine s-ajung...
Și drumul nu-i bun, cărarea e ruptă
În mine nu e
Iarba a plîns în zori
Lacrimile îi erau pretutindeni,
A plîns așteptîndu-ne
A plîns vazindu-ne împreună.
Iarba a plîns in zori
A plîns de dragul pașilor noștri,
De fericirea noastră
A
Amurg tăcut cu aripi de lumină
O noua zi, dar altfel plină,
Poteci de sărutări și vis
Pe toate astăzi le-am cuprins.
Amurg de seară fără nori
Pe-al casei prag ce dă spre flori,
Frumoasă ,
Pe un cal as vrea să ar văzduhul
Să fug în ropot de galop,
Și să aleg din tot ținutul
Un loc din apă și din foc.
Acolo să-ți ridic castelul
În susur de izvor divin,
În foșnet de păduri de
Se lasă cerul iar întunecat
De noaptea ce se vrea din nou stapînă,
Tu mă aștepți dar eu sînt tot plecat
Tot hoinăresc prin locuri fără umbră.
Ca să te văd mi-as vinde ani din viață
Să pot
Viața nu-i nimic decît o părere
O clipă, o secundă efemeră,
Din ea nu ramînem decît cu ce iubim,
Cu ce avem în suflet.
Viața este un amalgam de lucruri trăite
Un malaxor în care amestecăm
Soarele cade molcom peste tot
E cald, se toropesc și zeii,
Pe la răscruci, sau pe vreun lot
De-atîta cald nu latră măcar cîinii.
Nici vîntul de căldură nu mai bate
Și el e pe la umbră pe
Iar sting lampa și mă bag în pat
Rezem iar paiele ce stau sub mine,
E noaptea altei zi și e păcat
Că iar privesc la stele fără tine.
De dor nici noaptea asta n-o să dorm
Iar stau la braț
Cîndva în lumea noastră era soare
Desculți și despuiați fugeam în zări,
Ne sărutam și ne spuneam doar snoave
Nebuni eram în ale timpului cărări.
Nu ne simțeam constrînși de clipele
Pe frunze ploaia iarăși cade
În noapte o aud picînd,
Oftez din nou în a mea jale
Mă plouă peste al meu gînd.
Tu oare o auzi afară,
Sau poate somnul te-a răpus,
Tot plouă, plouă de
Mi-e dor să îți sorb de pe buze
Nectarul iubirii nebun,
Să tremur în brate la tine
Să uit de amar și de fum.
Mie sete nebună de tine
Prin sînge simt clocot și dor,
Vreau să simt seara cum
Mie frig, prea rece-i totul
Mă cuibăresc pe-o scîndură de pat,
Îmi trag peste picioarele goale gîndurile groase
Mă învelesc în idei confuze.
Tremur, mă simt ca solzii unui pește
Parcă
Pe umeri am tot dus poveri
Tot s-au gasit mereu cine să pună,
Prin ierni am dus spre primăveri
Poveri ce le-am cărat prin rugă.
M-am tot rugat ca să te am
Am plîns cu lacrimi
Din mînă las iar cartea ce-o citesc
Oprit fiind de ceasul care bate,
O sorb mereu citind din ea povești
În ea te am, în paginile toate.
Alerg pe străzi tot drămuindu-mi timpul
Gonesc
Mai lasă-mă să mă strecor în taina
În așternutul tău în zori de zi,
Te rog mai lasă-mă, frumoasă-mi doamnă
Să mai îmi sting din focul inimii.
Primește-mă, și lasă-mi gura-ți dulce
Să o
Sînt lucruri multe pe pămînt
Ce într-o zi vor fi mormînt,
Dar toate au un singur scop
Să tot evite , cît , cum pot.
Sînt lucruri peste tot frumoase
Păduri și flori și ape
M-aș duce sa mă-ntind in iarbă
La umbra unui fag bătrîn,
Sa-mi spună cît timp a mea rană
O să mai doară. Pînă cînd?
La umbra lui să-mi caut vina
Dacă e vină a iubii,
Și poate că-mi v-a
Pe perna ta aș vrea să dorm
Noapte de noapte lîngă tine,
La pieptul meu tu să adormi
Să iți șoptesc a mea iubire.
Să-ți spun de stele cîte sint
Și cîte nu-s, că nu-s văzute,
De lună eu
Cortina se lasă pe scena pustie
Răpusă de timpul ce nu este drept,
Străină e lumea ce stă lingă mine
Pe scenă nimic nu mai e să aștept.
Al inimii rol e din nou în penumbră
Ascuns într-o
Viața este doar un dar
Însă unii primesc mai mult pe lîngă acest dar,
Viața iși urmează cursul primit
Totul urmează acest curs stabilit al lucrurilor.
Am primit o viață in dar
Iar pe lîngă
Peste tăcere clopotele bat
Purificînd a sufletelor fapte,
Gîndesc la tine sufletul meu drag
Ce mult aș vrea acum, să-ți fiu aproape.
Lumini se-aprind din mînă-n mînă
Aprinse de la Duhul
Mi-e greu să spun vorbe frumoase
Deși afară-i soare, cald,
Aș vrea să pot sa ies din casă
Să strig pe stradă că te am.
E vremea iar de sărbătoare
Toți misună rîzînd in cor,
Aș vrea și eu