Valentin Pana

Timpul se scurge pe toboganul firii Zi de zi mă trezesc alunecînd , alunecînd, De ce să mă pot agăța, aș vrea să mă agăț Măcar de o rădăcina, măcar de un gînd. Fiecare clipă ce vine mă

Sărută-mă... Scapă-mă de doruri, Alungă-mi tristețea Cuprinde-mă cu brațele tale. Ma sting așteptîndu-te Simt cum mă prăbușesc, Am nevoie de privirea ochilor tăi De sărutul

Și fug și fug la tine s-ajung Perdele de fum, mă îneacă, mă strîng, Alerg ca nebun pe drumuri plîngînd La tine s-ajung, la tine s-ajung... Și drumul nu-i bun, cărarea e ruptă În mine nu e

Iarba a plîns în zori Lacrimile îi erau pretutindeni, A plîns așteptîndu-ne A plîns vazindu-ne împreună. Iarba a plîns in zori A plîns de dragul pașilor noștri, De fericirea noastră A

Amurg tăcut cu aripi de lumină O noua zi, dar altfel plină, Poteci de sărutări și vis Pe toate astăzi le-am cuprins. Amurg de seară fără nori Pe-al casei prag ce dă spre flori, Frumoasă ,

Pe un cal as vrea să ar văzduhul Să fug în ropot de galop, Și să aleg din tot ținutul Un loc din apă și din foc. Acolo să-ți ridic castelul În susur de izvor divin, În foșnet de păduri de

Se lasă cerul iar întunecat De noaptea ce se vrea din nou stapînă, Tu mă aștepți dar eu sînt tot plecat Tot hoinăresc prin locuri fără umbră. Ca să te văd mi-as vinde ani din viață Să pot

Viața nu-i nimic decît o părere O clipă, o secundă efemeră, Din ea nu ramînem decît cu ce iubim, Cu ce avem în suflet. Viața este un amalgam de lucruri trăite Un malaxor în care amestecăm

Soarele cade molcom peste tot E cald, se toropesc și zeii, Pe la răscruci, sau pe vreun lot De-atîta cald nu latră măcar cîinii. Nici vîntul de căldură nu mai bate Și el e pe la umbră pe

Iar sting lampa și mă bag în pat Rezem iar paiele ce stau sub mine, E noaptea altei zi și e păcat Că iar privesc la stele fără tine. De dor nici noaptea asta n-o să dorm Iar stau la braț

Cîndva în lumea noastră era soare Desculți și despuiați fugeam în zări, Ne sărutam și ne spuneam doar snoave Nebuni eram în ale timpului cărări. Nu ne simțeam constrînși de clipele

Pe frunze ploaia iarăși cade În noapte o aud picînd, Oftez din nou în a mea jale Mă plouă peste al meu gînd. Tu oare o auzi afară, Sau poate somnul te-a răpus, Tot plouă, plouă de

Mi-e dor să îți sorb de pe buze Nectarul iubirii nebun, Să tremur în brate la tine Să uit de amar și de fum. Mie sete nebună de tine Prin sînge simt clocot și dor, Vreau să simt seara cum

Mie frig, prea rece-i totul Mă cuibăresc pe-o scîndură de pat, Îmi trag peste picioarele goale gîndurile groase Mă învelesc în idei confuze. Tremur, mă simt ca solzii unui pește Parcă

Pe umeri am tot dus poveri Tot s-au gasit mereu cine să pună, Prin ierni am dus spre primăveri Poveri ce le-am cărat prin rugă. M-am tot rugat ca să te am Am plîns cu lacrimi

Din mînă las iar cartea ce-o citesc Oprit fiind de ceasul care bate, O sorb mereu citind din ea povești În ea te am, în paginile toate. Alerg pe străzi tot drămuindu-mi timpul Gonesc

Mai lasă-mă să mă strecor în taina În așternutul tău în zori de zi, Te rog mai lasă-mă, frumoasă-mi doamnă Să mai îmi sting din focul inimii. Primește-mă, și lasă-mi gura-ți dulce Să o

Sînt lucruri multe pe pămînt Ce într-o zi vor fi mormînt, Dar toate au un singur scop Să tot evite , cît , cum pot. Sînt lucruri peste tot frumoase Păduri și flori și ape

M-aș duce sa mă-ntind in iarbă La umbra unui fag bătrîn, Sa-mi spună cît timp a mea rană O să mai doară. Pînă cînd? La umbra lui să-mi caut vina Dacă e vină a iubii, Și poate că-mi v-a

Pe perna ta aș vrea să dorm Noapte de noapte lîngă tine, La pieptul meu tu să adormi Să iți șoptesc a mea iubire. Să-ți spun de stele cîte sint Și cîte nu-s, că nu-s văzute, De lună eu

Cortina se lasă pe scena pustie Răpusă de timpul ce nu este drept, Străină e lumea ce stă lingă mine Pe scenă nimic nu mai e să aștept. Al inimii rol e din nou în penumbră Ascuns într-o

Viața este doar un dar Însă unii primesc mai mult pe lîngă acest dar, Viața iși urmează cursul primit Totul urmează acest curs stabilit al lucrurilor. Am primit o viață in dar Iar pe lîngă

Peste tăcere clopotele bat Purificînd a sufletelor fapte, Gîndesc la tine sufletul meu drag Ce mult aș vrea acum, să-ți fiu aproape. Lumini se-aprind din mînă-n mînă Aprinse de la Duhul

Mi-e greu să spun vorbe frumoase Deși afară-i soare, cald, Aș vrea să pot sa ies din casă Să strig pe stradă că te am. E vremea iar de sărbătoare Toți misună rîzînd in cor, Aș vrea și eu