Valentin Pana

Prea reci sînt brațele mele Au înghețat în așteptarea trupului tău, Prea reci îmi sînt buzele Înghețate sînt în disperarea timpului ce nu mai trece. De-ar fi o cale cu putință să te

Of brad bătrîn ce cetina îți depeni Ai strîns atîtea amintiri, le tăinui printre stele, Of brad bătrîn, în vînt îți mîngîi anii Și-ți versi rășina-n lacrimi, pe scoarță, selenar. Ești încă

Năuc deschid agale ușa Și pragul să îl trec, îmi pare greu, Căci știu că înăuntru e doar umbra E doar un vis ce-l am cu chipul tău. Pe pat să mă întind e o durere Căci eu acolo, eu te

E noapte, pașii tăi îi caut Sub felinarul trist cu raze reci, Te-aștept ascuns, învăluit în umbră Cumva s-aud cum calci, prin frunze, pe poteci. E ora-n care sub lumina lunii Te-ndrepți

Pașii îmi calcă timpul ce se scurge Sînt obosit și calc anevoios, Pantofii simt cum fără glas mă strînge Și timpul sa îl calc e mai anost. Din ce pășesc mai greu îmi este drumul Parcă

Și dacă crezi că încă ști Cît te iubesc de mult, nu cred, În mine zace un izvor Plin de iubire zi de zi. Și curge și tot curge-n vad Cascade pline de povești, Ce te cuprind în nopți

Mă ard buzele de dorul tău Lumea se cutremură cu mine, Strîngemă în brațe Fă-mă să am rost, să fiu. Clipele mă sugrumă atunci cînd sînt fără tine Mă înlănțuie tristețea, Își face punte peste

De crezi ca dorm, nu e real Sînt treaz cu gîndul tot la tine, În patul meu te vreau acum Să fi aici, să fi cu mine. Să ne-mpletim al nostru dor Cunună să îți fac din vise, Și-n dragoste

E iarași ziuă fără noi În căști îmi sună muzica rănită, Departe pe un țărm scăldat de zei Eu te visez a mea iubită. De data asta aripi mi se frîng Scăldat de ape strălucind în

E mult de ieri și pînă azi Sint două lumi total opuse, Ieri nu mai știu dacă eram Iar azi am renăscut din vise. Nimic nu mai puteam să văd Răstălmăceam doar ape tulburi, Mă chinuiam ca să

Oftez, sînt decimat în suflet Pe scaun mă așez pierdut, Să-ți scriu un rînd..., e greu ca o redută Să mă adun, să-l scot din gînd. Îmi tot petrec o mînă peste alta La litere mă uit

Prea mult deșert, în marea așteptării Nisipuri de clepsidre curg, Se tot preling ca fantomatice corăbii Ce tot te duc în loc să îmi ajungi. Poate-n străfunduri, ca o magică himeră Mă tot

Noaptea cade peste noi Cu parfumul ei de vară, Ce n-aș da s-ajung la zei Ca să știu ce fi-va-n toamnă. Ușa altfel să deschid Să-mi găsesc iar zîmbet, iarași, Pe al cerului divin Să fim noi

Pe un țărm uitat, departe mult de mine Privirea valuri îți străbat, Mie gîndul înecat spre tine Și glasul numai un oftat. Aș vrea sa fiu nisipul de pe plajă Cînd calci, piciorul să-ți

Mai lasă-mă în creasta nopții De-atîta dor să-ți pup grumazul, Și gîfîitu-mi din dorință Să-ți mingîie din nou obrazul. Mă lasă să te am în preajmă Să te dezbrac sub praf de stele, Cînd

Am tot citit cîndva demult Balada unui meșter mare, Ce tot zidea cu mîna lui Iar noaptea totul se prăvale. A tot făcut și tot făcut Degeaba , munca era surdă, Nimic nu a mai reușit Pîn

Pe o masă, într-un colt de lume Îmi depăn gînduri și le scriu , Le scriu înobilat de zimbet Un zimbet cel pierdusem, știu. Îmi pare totul altfel dintrodată Par mai frumos deși nu

Nu sînt plecat, sînt aici lîngă tine Tu ochii deschide, privește spre cer, Ochii-mi sînt stele și gura mie luna Privește spre mine , privește spre cer. Departe voi fi , însă nu sînt

În suflet îmi curg lacrimi Sînt lacrimile tale, Le am în mine Le adăpostesc acolo. Aș vrea să le las să cadă Nu pot, nu sînt in stare, Le țin în sufletul meu Ca o sentință. Dă-mi

Mă-npletecesc în strîmbe gînduri Și fac ce fac și iar gîndesc, Mă cert ca un nebun pe scînduri Și vreau ca lumea să îndrept. Sînt un haiduc, un pustnic sumbru Nici eu nu mă-nțeleg ades, Și

Tremur, te țin de mînă, tremuri, Pașim pe un tărîm de vis, Îți sorb din ochi scînteia Trairea-n infinit. Te strîng ușor in brațe Mie teamă să rostesc, Te strîng în brațe tare Și ochii

Cobori tu lună și mă poartă La geamul ei tu dumă-n noapte, Să îi veghez în taină somnul Și s-o învelesc cu calde-mi șoapte. Mă poartă lună către ea Din stele varsă-ți strălucirea, Și vise

Să spun ce simt... Nu aș putea, Trăiesc, plutesc... Simt iarăși viață. Cuvinte n-am, doar zbor, atît Sînt fericit , am altă viață, În ochii tăi azi am privit Și ți-am vazut frumoasa

În lume toate cîte sînt Frumoase zvelte sau oricum, Niciuna nu e cum ești tu Și nu vor fi. Și se vor naște și-au mai fost Cu tocuri nalte, glas mieros, Și au mai fost și vor mai fi Dar