Prea reci sînt brațele mele
Au înghețat în așteptarea trupului tău,
Prea reci îmi sînt buzele
Înghețate sînt în disperarea timpului ce nu mai trece.
De-ar fi o cale cu putință să te
Of brad bătrîn ce cetina îți depeni
Ai strîns atîtea amintiri, le tăinui printre stele,
Of brad bătrîn, în vînt îți mîngîi anii
Și-ți versi rășina-n lacrimi, pe scoarță, selenar.
Ești încă
Năuc deschid agale ușa
Și pragul să îl trec, îmi pare greu,
Căci știu că înăuntru e doar umbra
E doar un vis ce-l am cu chipul tău.
Pe pat să mă întind e o durere
Căci eu acolo, eu te
E noapte, pașii tăi îi caut
Sub felinarul trist cu raze reci,
Te-aștept ascuns, învăluit în umbră
Cumva s-aud cum calci, prin frunze, pe poteci.
E ora-n care sub lumina lunii
Te-ndrepți
Pașii îmi calcă timpul ce se scurge
Sînt obosit și calc anevoios,
Pantofii simt cum fără glas mă strînge
Și timpul sa îl calc e mai anost.
Din ce pășesc mai greu îmi este drumul
Parcă
Și dacă crezi că încă ști
Cît te iubesc de mult, nu cred,
În mine zace un izvor
Plin de iubire zi de zi.
Și curge și tot curge-n vad
Cascade pline de povești,
Ce te cuprind în nopți
Mă ard buzele de dorul tău
Lumea se cutremură cu mine,
Strîngemă în brațe
Fă-mă să am rost, să fiu.
Clipele mă sugrumă atunci cînd sînt fără tine
Mă înlănțuie tristețea,
Își face punte peste
De crezi ca dorm, nu e real
Sînt treaz cu gîndul tot la tine,
În patul meu te vreau acum
Să fi aici, să fi cu mine.
Să ne-mpletim al nostru dor
Cunună să îți fac din vise,
Și-n dragoste
E iarași ziuă fără noi
În căști îmi sună muzica rănită,
Departe pe un țărm scăldat de zei
Eu te visez a mea iubită.
De data asta aripi mi se frîng
Scăldat de ape strălucind în
E mult de ieri și pînă azi
Sint două lumi total opuse,
Ieri nu mai știu dacă eram
Iar azi am renăscut din vise.
Nimic nu mai puteam să văd
Răstălmăceam doar ape tulburi,
Mă chinuiam ca să
Oftez, sînt decimat în suflet
Pe scaun mă așez pierdut,
Să-ți scriu un rînd..., e greu ca o redută
Să mă adun, să-l scot din gînd.
Îmi tot petrec o mînă peste alta
La litere mă uit
Prea mult deșert, în marea așteptării
Nisipuri de clepsidre curg,
Se tot preling ca fantomatice corăbii
Ce tot te duc în loc să îmi ajungi.
Poate-n străfunduri, ca o magică himeră
Mă tot
Noaptea cade peste noi
Cu parfumul ei de vară,
Ce n-aș da s-ajung la zei
Ca să știu ce fi-va-n toamnă.
Ușa altfel să deschid
Să-mi găsesc iar zîmbet, iarași,
Pe al cerului divin
Să fim noi
Pe un țărm uitat, departe mult de mine
Privirea valuri îți străbat,
Mie gîndul înecat spre tine
Și glasul numai un oftat.
Aș vrea sa fiu nisipul de pe plajă
Cînd calci, piciorul să-ți
Mai lasă-mă în creasta nopții
De-atîta dor să-ți pup grumazul,
Și gîfîitu-mi din dorință
Să-ți mingîie din nou obrazul.
Mă lasă să te am în preajmă
Să te dezbrac sub praf de stele,
Cînd
Am tot citit cîndva demult
Balada unui meșter mare,
Ce tot zidea cu mîna lui
Iar noaptea totul se prăvale.
A tot făcut și tot făcut
Degeaba , munca era surdă,
Nimic nu a mai reușit
Pîn
Pe o masă, într-un colt de lume
Îmi depăn gînduri și le scriu ,
Le scriu înobilat de zimbet
Un zimbet cel pierdusem, știu.
Îmi pare totul altfel dintrodată
Par mai frumos deși nu
Nu sînt plecat, sînt aici lîngă tine
Tu ochii deschide, privește spre cer,
Ochii-mi sînt stele și gura mie luna
Privește spre mine , privește spre cer.
Departe voi fi , însă nu sînt
În suflet îmi curg lacrimi
Sînt lacrimile tale,
Le am în mine
Le adăpostesc acolo.
Aș vrea să le las să cadă
Nu pot, nu sînt in stare,
Le țin în sufletul meu
Ca o sentință.
Dă-mi
Mă-npletecesc în strîmbe gînduri
Și fac ce fac și iar gîndesc,
Mă cert ca un nebun pe scînduri
Și vreau ca lumea să îndrept.
Sînt un haiduc, un pustnic sumbru
Nici eu nu mă-nțeleg ades,
Și
Tremur, te țin de mînă, tremuri,
Pașim pe un tărîm de vis,
Îți sorb din ochi scînteia
Trairea-n infinit.
Te strîng ușor in brațe
Mie teamă să rostesc,
Te strîng în brațe tare
Și ochii
Cobori tu lună și mă poartă
La geamul ei tu dumă-n noapte,
Să îi veghez în taină somnul
Și s-o învelesc cu calde-mi șoapte.
Mă poartă lună către ea
Din stele varsă-ți strălucirea,
Și vise
Să spun ce simt...
Nu aș putea,
Trăiesc, plutesc...
Simt iarăși viață.
Cuvinte n-am, doar zbor, atît
Sînt fericit , am altă viață,
În ochii tăi azi am privit
Și ți-am vazut frumoasa
În lume toate cîte sînt
Frumoase zvelte sau oricum,
Niciuna nu e cum ești tu
Și nu vor fi.
Și se vor naște și-au mai fost
Cu tocuri nalte, glas mieros,
Și au mai fost și vor mai fi
Dar