Am răscolit azi praful amintirii
Era așezat stingher pe marginea drumului,
Era trist..., mult prea trist
Și-a amintit de mine..., plîngînd.
Totul era încremenit
Oamenii , numai oamenii
E tîrziu....
Pașii vreau să ți-i aud,
Vino, descatușează-mă de teamă
Vino, risipeste-mi gîndul rău.
E tîrziu...
Vreau sa te prind in privirea mea
Sa mă atingi cu răsuflarea ta
Vreau
Secundele se sting încet
Lovind tăcerea tristă, mută,
In miezul noptii te aștept
Ca pe o stea din cer cazută.
Dorință să î-mi pun văzînd
Cum se coboară pe pamînt,
La căpătîi să sper, să
Alerg desculț mireasa mea
Cu palma strînsă-n palma ta,
În zare este lumea mea
Ce vreau s-o ai tu la picioare.
Alerg desculț mireasa mea
Spre lumea ce e doar a noastră,
Fără de lacrimi pusă-n
Scîntei se-aprind pe cerul nopții
Vestind că ziua a plecat,
Încet se duc si anii vieții
De dorul tău sînt sugrumat.
Tot număr stele ce apar
Sînt lampadare peste noapte,
Of, ochii ti-i zăresc
Curg iar raze peste mine
E miros de primăvară
Și mi-e dor, mi-e dor de tine
Fată dragă și suavă.
Î-mi mușc buza care arde
Clocotește sînge-n vine,
Ah mi-e dor, mi-e dor de tine
Cine să
Bate iar la ușă dorul
Rătăcind tot rătăcind,
Tot mergînd, urmînd izvorul
Lacrimilor ce tot curg.
Îi deschid, și-l strîng în brate
Tremurînd îl simt în glas,
Ești din nou mult prea
Prea inutil mă simt în noapte
Prea abătut și prăfuit,
Mi-e viața ca o fostă carte
Mi-e dor de un surîs,... atît.
Cărarea către tine e ascunsă
Răstălmăcesc un labirint în gînd,
Ești tristă,
Port in spate greutatea zilelor ce v-a să vină
Le port acolo într-o raniță ce mă doboară,
Îngenunchiat, plin de amintiri,
Oftez și îmi duc greutatea tristeții.
Arunc din ea în fiece zi cîte o
Poate că timpul a fost scurt
Și clipe împreună au fost puține,
Însă mereu noi am știut
În suflet să avem iubire.
Poate că nu mereu a fost ușor
În ierni și viscol fără tine,
Dar primăveri ai
Am deschis ușa casei sfiit
Neștiind de-mi vei fi aici sau nu,
Doar scîrțîitul ușii spărgea tăcerea
Și teama...
Am calcat pragul, pierdut
Lăsînd lumina să intre ea prima, pe lîngă mine,
Să
E noapte...
Î-mi place să privesc stelele,
Să te caut printre ele,
Să știu că-mi ești acolo.
Nu mă certa că te vreau..., că te caut
Î-mi ești sufletul,
E bine cu tine acolo
E doar al
Se spune că de zile mari se fac cadouri
Astăzi este o zi mare, o zi pentru sufletele noastre,
Nu știu ce cadou sa îți dăruiesc, si iarta-mă pentru asta, pentru că mai mult de atît nu am
Ți-am
M-am așezat în gîndurile mele...
Plutesc cu ele și vibrez,
Nu-i lucru mai de preț in ele
Ca al tău chip ce îl visez.
Din ceașca plina de cafea
Îmi sorb dorințe și-amintiri,
Ești tot ce
Mai e puțin și te zăresc
Mi-e dor de-a ta făptură caldă,
În zilele ce-s pline de îngheț
Mie dor de-a sufletulu-ți taină.
A nins mereu , mereu la fel
Dar anul ăsta e mai frig in toate,
Departe
Peste lume se coboară zorii
La fereastră raze de lumină bat,
Lîngă mine-n patul din odaie
Nu e nimeni, gîndul să-l împart.
Pe făclia focului sălbatic
Fierbe iar cafeaua fără tine,
La
Am învățat să iubesc ținîndu-te de mînă
Am învățat să trăiesc alăturîndu-mă ție,
Mi-ai înfășurat sufletul in inima ta
Si ai pășit cu mine oriunde ai mers.
Din praful așternut peste viata
Aș vrea să las să m-i se reverse din suflet iubirea
Așa cum vreau,... ca o apă curgătoare,
Să o las să curgă spre tine,... să te atingă,
Să îti mîngîie picioarele,...trupul.
Aș vrea să îti fac
De miezul noptii, clopotele bat
Se lasa iar perdea de stele arse,
Desi mie greu si nu stiu ce sa fac
Un lucru stiu,... voi merge mai departe.
Imi peticesc mereu in taina gindul
Ma vindec
Demult n-am simtit fericirea in suflet
M-am invatat doar sa pling , sa oftez,
Sa ma bucur, imi pare acum mare lucru
Demult n-am zimbit,... uitasem de el.
E bine sa fi fericit, sa te
Am cautat si tot mai caut
Sa inteleg de ce te am,
Nu am facut vreun rau la nimeni
De ce mie viata asta-n van.
La fel esti tu,... un suflet mare
Facuta din lumina si poveti,
De ce sa duci
As vrea sa rid...
Mi-e dor sa rid cu pofta,
Dar nu mai pot caci sint prea mic
Si simt in fiecare clipa
Cum eu te pierd, un pic,... cite un pic...
Tot lupt cu ginduri ce ma doare
Si orice
Ma tem sa inchid usa
Stiu ca in spatele ei e tacerea,
Mie frica de zorii de ziua
Mie frica de teama din mine.
Din nou port haina tristeti
Nu stiu cum fac, dar mereu o port,
Cred ca a fost
Viata ce o am acum
E mai mult decit pot duce,
Am orice,...dar n-am nicicum
Ce iubesc si-as fi ferice.
Pe un topogan cobor
Mintea-mi e un amalgam,
Aripi n-am sa pot sa zbor
Vreau sa fim