Poezie
Se lasă cortina
1 min lectură·
Mediu
Cortina se lasă pe scena pustie
Răpusă de timpul ce nu este drept,
Străină e lumea ce stă lingă mine
Pe scenă nimic nu mai e să aștept.
Al inimii rol e din nou în penumbră
Ascuns într-o mare de lacrimi curgînd,
Pustie e scena si trist îmi e rolul
Cortina îmi frînge si ultimul gînd.
Acum fără voie piesa e gata
Decorul ramîne amprentă c-am fost,
Prea rece și tristă îmi este si sala
E timpul să plec...nu am glas, nu am rost.
În urmă las totul, spectacol, iubire
Trairi si momente ce m-au dus sus,
Acum mă întorc la a mea agonie
Și la tristetea de nepătruns.
Nu îmi ramine decît așteparea
Si gîndul la scena pe care eu zbor,
La ziua și ora cînd depărtarea
V-a face loc iar la al inimii rol.
De un ceas cortina-i căzută
Căzut sînt și eu o data cu ea,
Din nou voi trăi într-o lume prea mută
Departe de scenă și viată a mea.
00923
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valentin Pana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Valentin Pana. “Se lasă cortina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentin-pana/poezie/14006181/se-lasa-cortinaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.