Poezie
Doamne Ajută
2 min lectură·
Mediu
Zilele vieții curg ca un izvor
Curg la vale culegînd în mers păcate,
Învolbuarte sau line
Viața curge la vale ca un fir de apă.
La început sîntem limpezi, cristalini, frumoși
În noi se zvîrcolesc păstrăvii fericirii
Zburdă în noi frumusețea naturii
Prospețimea aerului…
Coborînd culegem și alte lucruri
Bune, rele , ne adîncesc și ne umflă
Puțin cite puțin….
Fără să știm, fără să vrem.
Unele ne dor mai mult
Altele ne bucură, sau doar ne prefacem,
Viața e un fir de apă ,curat la început
Inocent și pur…
Curgem și tot curgem într-o neputință
Curgem într-un singur sens,
Ne umplem de griji, de probleme
Puritatea ne este alterată de curgerea noastră.
Viața devine doar un amalgam
Rîul vieți se umple de afluenți care nu îi vream,
Afluenți care ne contaminează
Care ne macină în curgerea noastră.
Ajungem să vrem să fim iar în puritatea de început
Să vrem să respirăm aerul pur,
Să simțim fericirea păstrăvilor ce mișca în vene
Însă rîul vieții curge, nu urcă….
Dumnezeu a creat totul, sîntem doar in mîinile Lui
Vreau ca El să prelungească curgerea celor dragi nouă,
Să îi tină în curgerea lor cît mai mult
Să îi ferească de afluenții răului ce ne pîndesc.
00906
0