Poezie
Mi-aduc aminte că erai frumoasă
1 min lectură·
Mediu
Tu ai plecat şi nu mai vii de-acuma
când toamna stă să cadă pe salcâmi
şi prin apusuri îţi mai caut urma
şi pe aleea cea cu tei bătrâni
Mi-aduc aminte că erai frumoasă
şi alergai desculţă prin livezi
şi rătăceai cărarea către casă
iar sânii-ţi miroseau a mere verzi
Întinde-mi peste vreme a ta mână,
acum când vântul e grăbit să bată
şi gustul toamnei tale să-mi rămână
aici, acum sau poate niciodată
Mi-aduc aminte că erai frumoasă,
în părul tău amurgul se stingea
şi te strigam prin noaptea-ntunecoasă
când umbra ta de mine se rupea
03950
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ursu Marian Florentin. “Mi-aduc aminte că erai frumoasă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14182089/mi-aduc-aminte-ca-erai-frumoasaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘȘșters✓Chiar dacă unele rime sunt de grad inferior, remarc puritatea și candoarea acestui poem de dragoste cu irizări fine păunesciene. La sfârșit, în ultima strofă, care este favorita mea ca imagine, aveți noaptea-ntunecoasă asociată cu ruperea umbrei. Cred că umbra se rupea ceva mai devreme, în toiul nopții ea fiind deja pierdută. Tocmai de aceea ar trebui altfel menționată etapa ruperii acestei umbre. De exemplu: Și te strigam cu vocea-n mine-ntoarsă / Când umbra ta de mine se rupea. Felicitări și succes!
0
ELDistincție acordată
Suntem cum am fost cei mai frumoși, odată...
Foarte bine, Florentin!
Foarte bine, Florentin!
0
UFEhee, melancolii ... Mulţumesc de trecere d-le Lican.
0