Poezie
şi te-am lăsat să pleci...
1 min lectură·
Mediu
Şi te-am lăsat să pleci, în lumea ta boemă,
Eu am rămas aici, în vechiul meu oraş
Şi trec mereu dintr-o extremă-ntr-o extremă
Şi mă condamn să uit un cuplu pătimaş
Pereţii mi se par obtuzi şi mă-înconjoară,
Tavanul pare incredibil de înalt
Şi te invoc pentru a nu ştiu câta oară
Când Luna spintecă jumate din neant,
Eu te-am lăsat să pleci în lumea ta boemă,
Tu m-ai lăsat aici, în vechiul meu oraş,
O umbră care parcă-ntr-una se blesteamă
Şi bea, să uite-n veci sărutul ucigaş,
Nici nu mai ştiu dacă e toamnă sau e vară,
Dar văd în juru-mi oamenii tot mai cărunţi
Şi-aş vrea să pot lua un tren din vechea gară
Să pot să mor măcar din când în când prin munţi,
Aş vrea să fii o umbră care reînvie
De-aş şti că m-aş putea -ntâlni cu umbra ta
Dar nu ştiu cum, mereu odaia mi-e pustie
Şi parc-un ştreang m-aşteaptă cinic undeva,
021.149
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ursu Marian Florentin. “şi te-am lăsat să pleci....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14173218/si-te-am-lasat-sa-pleciComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
UFÎntr-o dimineață m-am trezit bătrân, d-le Lican, și am plâns. Mulțumiri alese pentru apreciere!
0
Ștreangul îl văd ca un nod care se pune în gâtul bărbatului care se abține să plângă dar cum se spunea într-o melodie a formație Holograf:
,,Și bărbații plâng câteodată..."
Amintirile astea acum când cărunt sunt și văd oamenii cărunți...
Foarte bine!