Poezie
Cicatrici în ceaţă
1 min lectură·
Mediu
Parcă prin burgul de aramă doar ecoul
Mi-a devenit prieten şi duşman
Şi armăsari neînşeuaţi îmi poartă dorul
Printr-un amurg al ultimului an
Prin înserarea -nmiresmată şi senină
Mă simt confuz şi într-un fel bizar
Mă prinde-un dor de infinit şi de lumină,
De viaţă şi de moarte pe altar,
Singurătatea lumii n-are nici o vină,
Adesea văd sihaştri prin fereşti,
Dar umbra care stă pe scaun mi-e străină
Şi patul gol din care îmi lipseşti
Încă mi-apari precum o tainică povară
Din primăvara fostelor iubiri,
O siluetă vagă-n lanul de secară
Când frunzele erup din amintiri
Şi Doamne, nu mai vreau prea multe de la viaţă,
Doar rana să mi-o vindeci dacă vrei,
Să nu mă doară cicatricea când e ceaţă,
Când umbra mea o strigă pe a ei !
00931
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ursu Marian Florentin. “Cicatrici în ceaţă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14171953/cicatrici-in-ceataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.