Poezie
Aripi de ecou
1 min lectură·
Mediu
Noi am rămas mereu copii
Nu te mai ştiu , nu mă mai ştii
De-atunci.
Ne-am mai schimbat într-adevăr,
Din muguri verzi în flori de măr
Şi-n stânci
În primăverile prea reci
Eu te rugam să nu mai pleci
nicicând
Şi te zăream printr-un halou
Cu aripi albe de ecou
Şi vânt
Acum oraşul mi-e străin
Şi cad toţi crinii din senin
Uşor
Şi cred că punţile prin timp
Sunt paşii noştri pe nisip
Când dor
O pasăre din lumea ta
Îşi face cuib în mâna mea
Şi-apoi,
Se mistuie prin flori de tei
Şi ia cu dânsa anii mei
Şi-ai tăi
Se sparg clepsidre peste noi
Şi-un drum ne duce înapoi
Mereu
Nu te mai ştiu, nu mă mai ştii
Dar am rămas nişte copii
Şi tu,
Şi eu
001.102
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Ursu Marian Florentin. “Aripi de ecou.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14155835/aripi-de-ecouComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.