Poezie

Primăveri rebele

2 min lectură·27 mai 2021

Mediu

Cât îmi lipseşti acum în prag de despărţire,

Iubita mea cu umeri albi şi ochii goi,

Ieri mai umpleam prăpăstii cu o amintire,

Singurătatea cu câmpiile de flori

Te dăruiai intens în primăveri rebele

Şi te iubeam acut, imens şi abisal,

Tristeţea ta ceda fatal tristeţii mele

Şi mă strigai timid din turnul tău oval

Acum absenţa ta din nou mă înconjoară

Şi fluturi de castan se mistuie în zbor

Iar când cireşii lumii sunt jefuiţi în vară

Toţi barzii într-o carte se sinucid de dor

Eu sângerez când ochii tăi mă săgetează

Şi în adio se preface-un bun rămas

Dar te condamn să mă invoci când se-noptează

Să mă repet cu tine-n fiecare ceas

Te mai blestem definitiv la primăvară

Şi te condamn sublim la florile de tei

Să mă doreşti acut prin lanuri de secară

Şi mâine şi acum, şi-n ziua cea de ieri

Eu nu mai am acum prea multe interese

Dar explodează toţi salcâmii prin livezi

Şi te găsesc plângând în dimineţi intense

Când ochii tăi devin din ce în ce mai verzi

Sunt un soldat înfrânt de primăveri promise,

Cel mai învins nebun de propriul său complot

Dar încă te mai vreau pe câmpul de narcise

Şi cel mai mult acum, aici şi peste tot,

Mi-e teamă doar de vârsta care mă-mpresoară,

De tine când te-mbraci cu floare de cais,

De paradoxul ce mă face-n primăvară,

Eternul invincibil şi veşnicul învins

001.055

Ursu Marian Florentin. “Primăveri rebele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14155727/primaveri-rebele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.