Poezie
tren de noapte
1 min lectură·
Mediu
a mai rămas iubire, a mai rămas şi moarte
a mai rămas ecoul, am mai rămas şi noi,
biletul de adio la un final de carte
şi-un tren ce se nu se-ntoarce vreodată înapoi
când marii singuratici în primăvara rece
se –ascund adânc în sine de teama vreunui nor,
o umbră–ngenunchează când alta vrea să plece
şi-un felinar în gară a îngheţat de dor
când ochii se sfărâmă în limpezimi de piatră
în zarea fără capăt, pe drumul ocolit
se sinucid speranţe pe-o linie ferată
în aşteptarea lungă cam cât un infinit
dar nimeni nu-i acolo în depărtarea surdă,
la capătul de linii, în ştersul anotimp,
doar marii singuratici prin gara muribundă
suscită o iubire la margine de timp
luminile sunt stinse-n oraşe ferecate
şi idealuri frânte se clatină pe culmi
mai trec nişte destine cu trenul cel de noapte
prin cea mai veche gară ce-mparte două lumi
001.221
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ursu Marian Florentin. “tren de noapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14154749/tren-de-noapteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.