Poezie
Tăceri albe
1 min lectură·
Mediu
Unde te mai duci în prag de iarnă?
Ne separă crivăţul pe-alei
Iar copacii lumii te condamnă
Să rămâi în mugurii de tei
Te destrami pe geam ca o himeră,
Mâna mea te caută în ger
Să te prindă ca pe-o prizonieră
În destinul nostru pasager
Aş fi vrut să fim iar printre primii
Dintre cei ce brazi împodobesc
Sau să facem semn viitorimii
Din livezi cu meri ce mai rodesc
Eu te-aş mai chema la funeralii
Când se frânge ultimul copac
Să lovim fatal toţi ţapinarii
La-nceputul ultimului veac
Unde pleci când lupii ne-nconjoară?
Te mai strig odată prin oglinzi
Când securea lumii mai doboară
Plopii zbuciumaţi şi suferinzi
Cel mai mult te vreau în prag de seară,
Te mai pot cât vetrele mai ard,
Te doresc în iarna nucleară
Sau rămâi în cetina de brad
Când tăcerea albă se coboară,
Cât pe plită mere se mai coc,
Stelele de gheaţă înfioară
Sânii tăi cu iz de busuioc
00935
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 159
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Ursu Marian Florentin. “Tăceri albe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14151835/taceri-albeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.