Poezie

cubicitate

1 min lectură·7 mai 2020

Mediu

trebuia să fi fost neobișnuit să trăim la propriu

în același prizonierat

împărțind aceleași apucături, aceeași sticlă de trăscău, aceiași papuci de casă

într-un cub îmbâcsit de frustrări

de glume răsuflate,

să suportăm același miros ieftin de cafea

aceeași priveliști cubiste

din balcoanele

fără vreo logică arhitecturală

partea bună a lucrurilor

era că puteam înjura în față

oricând pe oricine

printre dinți, printre buze,

prin scările blocului

pe sub masca rânjită peste altă mască

stăm cuminți, aliniați la raport

ca niște cetățeni model păstrând distanța socială

și cea de clasă socială,

care așteaptă să moară mai întâi capra vecinului

și apoi toți vecinii caprelor din cartier

afișând un rictus bonom de condescendență

ca la întrunirile alcoolicilor anonimi,

așa că să-mi spui tu

pe cale de consecință

tocmai acum când am devenit laturi ale aceluiași dreptunghi

adâncimea aceluiași volum

crezi că dragostea noastră ar mai putea deveni vreodată

inseparabilă în moarte,

inseparabilă în cubicitatea unei gropi?

001.336

Ursu Marian Florentin. “cubicitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14146646/cubicitate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.