Poezie
fără orizont
1 min lectură·
Mediu
ochii tăi erau nedefiniți ca azurul
iar nisipurile erau niște secunde trecătoare
călcate în împleticeala noastră
haotică
între cer și
pământ
doar marea
era ca dragostea
uneori prea aprigă
alteori prea sărată
ba insuportabilă
ba asimetrică
și aproape în fiecare dimineață
fără nici un
orizont
001164
0
