Poezie

schimbare absurdă

1 min lectură·15 martie 2019

Mediu

cum ai putut să-mi spui că nu mai sunt același,

când tu m-ai inventat din propria-mi cenușă,

cum poți spune asta când nici chiar tu

nu mai poți deosebi trupurile noastre

de trilul păsărilor

în atmosferă?

cum poți spune că m-am schimbat,

când de fapt s-a schimbat

ora exactă,

și oamenii

și norii

și faptele

și zidurile,

ai uitat când făceam copii din flori,

din priviri,

din flăcări,

pe câmpuri de maci,

pe frunze de nuc,

când beam licori de neant

din pumnii tăi fierbinți?

ai uitat când îți făuream

din crengi și suspine

și cocori

un copac înalt să mă aștepți

într-o tăcere absurdă,

într-o absență de mine,

cu umerii goi de cuvinte

să mă strigi dintr-o depărtare

de la începutul lumilor?

ai uitat când te reinventai

cu mine

în turnul alb

de fildeș,

din cioburi arse de lut,

din aripi însângerate,

din vânt,

din săruturi?

001.141

Ursu Marian Florentin. “schimbare absurdă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14136955/schimbare-absurda

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.