Poezie

urme de rătăcire

1 min lectură·3 martie 2019

Mediu

nu știu,

nu am curajul să ies din monotonia iernii,

tâmplele îmi încărunțesc definitiv

de la filosofii absolutiste

despre lume și soartă,

rutina mi se pare mai confortabilă

după atâta timp de nemișcare,

degeaba îmi spui despre dezgheț

când păsări și emigranți

se întorc în derivă ca să ne tulbure

dansul sublim

și destinul lupilor,

prefer dogoarea trupului tău

vibrând

într-o încleștare supremă,

într-o jerbă de flăcări,

de comori,

pe arcade,

pe buze,

pe coapse,

pe genunchi,

nu-mi pomeni despre

desprimăvărare,

nu-mi pasă,

când noi doi am reinventat iarna

și statuile de gheață

și animalele de pradă

și moartea

și iubirea

și jertfa,

ochii mei ar sta ațintiți mai degrabă

într-o vale albă

decât spre insulele sudului,

prin zăpadă ți-aș zări cel puțin urmele

rătăcirii,

peste care aș putea să planez,

căutându-te.

001.146

Ursu Marian Florentin. “urme de rătăcire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14136633/urme-de-ratacire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.