Poezie
vertebrele existenței
1 min lectură·
Mediu
dă-mi ora fixă Doamne,
dă-mi o oră exactă să știu
cu precizie când plec să mă adun
în neant cu duhuri
și foste destine,
mă împuținează la trup și la minte
pașii grăbiți ai clipei,
apăsarea grea a incertitudinii
îmi tasează
vertebrele existenței,
aud pulsând inima în tâmple
ca toaca în scoarța unui copac,
sunt doar o piatră
în gardul bisericii
tremurând la fiecare bătaie de clopot,
când vreau să zâmbesc soartei
și iminenței,
mă sfidează gura știrbă a lumii,
dă-mi Doamne o oră exactă,
sau aproximativă,
fă o profeție calendaristică
sau tună și fulgeră,
ca vântul să aibă timp a scrie un epitaf
în colbul drumului,
și să-mi astup ochii și urechile și
gâtlejul
cu țărâna străbunilor,
atunci
când ai să trăsnești absolut,
ca la facerea
lumii.
001.210
0